Interviu cu regizorul Vadas László

 

Vadas László: ”M-am întors la Satu Mare printre prieteni și îmi doresc să avem o întâlnire sinceră”



Vadas László este clujean, absolvent de teatrologie și regie la UBB. A fost actor și regizor la Teatrul Figura din Gheorghieni, regizor la Trupa Szigligeti a Teatrului de Stat din Oradea, director artistic la secția maghiară a Teatrului de Păpuși Puck din Cluj-Napoca. A montat pe scenele teatrelor din Cluj, Timișoara, Râmnicu Vâlcea, Oradea, Odorheiu Secuiesc, Târgoviște, București, Opera Maghiară de Stat Cluj etc. Spectacolele sale au participat la festivaluri de teatru din România, Ungaria, Albania, Serbia.

În 2014 a regizat la Teatrul de Nord spectacolul ”Prah” de Spiró György.

 

 

Cum ați ales să studiați regia? A fost o decizie spontană sau una bine analizată?

 

Niciodată nu m-am gândit să studiez regie sau teatrologie. În copilărie am cunoscut foarte mulți oameni din această lume, prieteni ai părinților mei. Pentru mine actorii erau oameni cu umor, eleganți și gurmanzi, ocupația lor era joaca, îi simțeam la fel de copii ca mine. Eu am vrut să mă fac stomatolog, pentru că având dinți perfecți puteam chiuli de la școală mințind că mă duc la tratament. M-am gândit că este o meserie haioasă. Am ajuns totuși la teatru datorită unui pariu pierdut. Nu am vrut să dau admitere, dar s-a întâmplat să mă întâlnesc cu un profesor universitar care mi-a propus un pariu, cine pierdea plătea masa și îndeplinea dorința celuilalt. Am plătit masa și am dat la teatru... și... și acum caut actori care să-mi amintească de cei pe care îi admiram în copilărie, și mă bucur enorm când îi găsesc. 

 

Ce sfat i-ați da unui tânăr care vrea să facă această meserie?

 

Să nu fie prea tânăr, să citească mult, să rămână curios și niciodată să nu uite că a fost copil.

 

Ce înseamnă pentru dumneavoastră o colaborare bună regizor-actor?

 

În primul rând sinceritate, respect reciproc și implicare maximă în jocul comun. De fapt lucrurile sunt simple: dacă cu toții am ales acest drum, haideți să alergăm pe el, nu să ne plimbăm.

 

Cât de important este textul în conceperea unui spectacol și cum vă alegeți textele?

 

Textul este un motiv să fac un spectacol. Într-un text poate să apară un gând, o idee, o problemă care mă frământă de mai mult timp sau recent. Textul este îmblânzit, adaptat pentru a sluji interesele spectacolului. Citesc foarte multe texte, sunt curios de tot ceea ce apare. Este interesant să descoperi felul în care scriitorii abordează anumite idei și probleme de care omul este preocupat de mii de ani. Nu ne-am schimbat prea mult. Suntem niște ființe ciudate și trebuie să ne (re)amintim, cu fiecare ocazie, că e bine să stăm pe partea luminoasă a baricadei.

 

Care sunt, în opinia dumneavoastră, atributele unui spectacol bun?

 

Când întâlnirea între regizor, actori și spectatori se întâmplă în sentimente sincere, și când, chiar după mult timp, ne aducem aminte cu toții de această întâlnire. Dacă se întâmplă, înseamnă că am avut un eveniment.

 

Cât de important este rolul teatrului în comunitatea din care face parte?

 

Parafrazând un citat, fiecare oraș își merită teatrul pe care-l are. Și invers este adevărat. Teatrul nu poate trăi fără public, dar nici publicul fără teatru. Cum societatea devine mai bună, automat și teatrul devine mai bun. Dacă teatrul este mai bun și societatea va simți și va acționa. În acestă epocă lipsită de compasiune și sinceritate, în care pe primul loc sunt puse interesele, cred că doctorul divin ne-a prescris fiecăruia mersul la teatru, măcar o dată pe săptămână.

 

De ce ați revenit să lucrați la Satu Mare?

 

Eu acum nu am venit să lucrez la teatru, eu am venit printre prieteni și sunt bucuros că i-am regăsit.

 

Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft