Cronică de Vasile Andreica la ALMOST, MAINE

Ocolul lumii sentimentelor în 100 de minute: “Almost, Maine”

16 decembrie 2017, Vasile Andreica - Informația zilei
Alina Negrău şi Ciprian Vultur

Alina Negrău şi Ciprian Vultur

O lumină albăstruie scaldă scena. Jos pare să fie tot ce trebuie la casa omului: un pat, o masă, nişte scaune, o maşină de spălat, uşile de rigoare, cutia de rezonanţă a unei chitare. Muşamaua spaţiului de joc miroase proaspăt. Sus, pe un fel de dig, doi tineri, el şi ea, şed pe o bancă, la o oarecare distanţă. Vor coborî împreună, la mai mult de 100 de minute după primul gong. Între timp, noi, publicul, vom fi călătorit pe oceanul sentimentelor, alături de actorii secţiei române a Teatrului de Nord.

“Almost, Maine” a devenit în ultimul deceniu una din cele mai populare piese de teatru contemporan. De fapt, ironie a titlului, este “aproape” o piesă, întrucât cele câteva episoade care o compun sunt legate doar vag, prin cadrul geografic ficţional, unde totul se întâmplă în acelaşi timp, şi mici aluzii la personaje ale altei poveşti. Şi, desigur, prin tematica din subtext: atotpătrunzătoarea şi mereu actuala şi actualizata dragoste.

Poveşti din locul unde se pune harta-n cui

Maine este cel mai nordic stat al SUA (exceptând Alaska) şi unul dintre cele mai mici. Situat pe coasta de Est, la graniţa cu zona canadiană Quebec, are reputaţie de loc liniştit, acoperit de păduri, un rai al vânătorilor şi pescarilor, unde nu se întâmplă prea multe lucruri. E genul de loc despre care nu se prea vorbeşte, zona aia unde se agaţă harta-n cui. Cumva ca şi Sătmarul.

Din Maine, de la ţară, tânărul actor John Cariani pleca la New York să-şi încerce norocul în imensa metropolă. Ajuns în Performance Space, un studio patronat de NBC pentru descoperirea tinerelor talente, s-a apucat să scrie scenete scurte care să-i valorizeze talentul dramaturgic şi actoricesc. Şi-a dat seama că atmosfera locurilor natale radiază în toate aceste mici lucrări şi a ajuns să le coasă laolaltă în ceea ce va deveni “Almost, Maine”, spectacolul-colaj care a avut premiera în 2006.

Roxana Fânaţă şi Vlad Mureşan

Roxana Fânaţă şi Vlad Mureşan

Criticii au strâmbat din nas în faţa sentimentalismului şi aparentei încropeli a textului. Dar producţiile au început să curgă. Peste 3.000 de spectacole au fost montate doar în America de Nord în ultimii 10 ani, iar piesa a fost tradusă în peste 15 limbi şi jucată în 20 de ţări. Traducerea românească realizată de Cristi Juncu a fost folosită, parţial, şi de trupa sătmăreană de amatori Arttis, care a pus în scenă patru tablouri acum câţiva ani, regretatul Iosif Ahmed ajutând la regie pe vremea când se pregătea de studenţie.

De altfel, “Almost, Maine” este una din piesele preferate ale trupelor de elevi sau studenţi din SUA, întrucât nu implică mari costuri de producţie, oferă roluri simple (dar nu simpliste) şi permite distribuţii flexibile, căci niciunul dintre tablouri nu aduce în scenă mai mult de trei personaje, aşa că spectacolul se poate susţine cu uşurinţă într-o echipă de două fete şi doi băieţi. În acest cadru generos, actorii îşi pot afirma stilul personal fără să dezechilibreze foarte tare ansamblul.

Numele orăşelului imaginat de Cariani oferă şi un iz de realism magic, fiind un loc “aproape” real, în care aurora boreală invită la contemplaţie şi oamenii sunt mai interiorizaţi, mai fini, iar dragostea se naşte sau moare în ritmuri mai line. Poveştile de viaţă adunate aici se pot regăsi oriunde, şi emoţia lor este universală. Succesul indiscutabil al premierei de duminică seară din Sala Mare a Teatrului de Nord este încă o mărturie în acest sens, şi dincolo de reuşitele actoriceşti meritul este în primul rând al autorului.

Mozaic de inimi calde

Ioana Cheregi şi Andrei Stan

Ioana Cheregi şi Andrei Stan

Pe Theo Marton publicul îl cunoaşte ca actor, consacrat la Târgu Mureş în spectacole independente de o factură aparte, axate pe rostire şi monolog, iar modul temperat şi expresiv cerut de acest gen de spectacol s-a transmis şi în jocul actorilor sătmăreni pe care el i-a coordonat ca regizor. Soluţiile sunt simple, replica clară, iar căldura inimilor din răcoarea unei seri din Maine răzbate fără stridenţe din toate tablourile încadrate de decorul general realizat de Bogdan Spătaru.

Aflat la primul său spectacol la Satu Mare, Mihai Niţu petrece aproape toată seara pe scenă, ca un duh înfrigurat, personajul său fiind pedepsit pentru că n-a ştiut să primească simplu o declaraţie de iubire (rostită aproape şoptit de Crina Andriucă) şi s-a apucat să filosofeze. Iubirea nu cunoaşte sofisme, iar partenera i-o va demonstra.

Raluca Mara traduce cu măiestrie metafora inimii împietrite, cărată într-o pungă şi într-un târziu reparată: cocteilul de emoţii mixat de actriţă are străluciri diamantine, iar stupoarea îndrăgostită a partenerului este redată cu mare stăpânire de sine de Stelian Roşian.

În scena de la bar, a unei despărţiri definitive şi unei întâlniri, poate, la fel de definitive, Cătălin Mareş şi Anca Dogaru rezumă în crisparea vocilor şi gesturilor teroarea cuvântului “ex”, în contrast cu prospeţimea vitală a Alexandrei Odoroagă în rolul chelneriţei volubile şi mereu disponibile.

Alina Negrău face un joc memorabil în scena unei femei exasperate că nu e cerută în căsătorie. Disperarea, dorinţa înecată în nesiguranţă, tensiunea care nu îndrăzneşte să creadă că, iată, a venit clipa cea mare, îi prilejuiesc actriţei un recital printre cele mai bune din cariera ei, iar Ciprian Vultur se dovedeşte partenerul ideal, la propriu şi la figurat.

Adriana Vaida şi Cristian Dan

Adriana Vaida şi Cristian Dan

Vlad Mureşan desenează cu fineţe naivitatea unui tip care (ar vrea el să creadă) nu simte durerea, dar şi transformarea sa, similară trecerii omizii în fluture, sub influenţa căldurii unei iubiri spontane, în care Roxana Fânaţă ne arată, în sfârşit, de ce este capabilă: o prestaţie bogată, burlesc-intimă, de care actriţa avea nevoie.

Ioana Cheregi şi Andrei Stan rămân cuplul redutabil din “Desculţ în parc” şi “Edmond”, într-o scenă care vorbeşte tot despre iubirea transformatoare, care topeşte orice complexe. Cum le-ar sta oare în “Îmblânzirea scorpiei”?

Dar cea mai frumoasă scenă e una tristă, a imposibilei învieri a unei iubiri demult apuse. Adriana Vaida şi Cristian Dan sunt întrupări ale melancoliei depresive, resemnate, iar jocul lor vocal spune o poveste a speranţei ucise.

O seară de teatru de suflet, topind orice posibil clişeu în trăire autentică.


http://www.informatia-zilei.ro/sm/ocolul-lumii-sentimentelor-in-100-de-minute-almost-maine/

ȘTIRI
Interviu cu regizorul Theodor-Cristian Popescu
Elevii Colegiului ”Mihai Eminescu” prezintă un spectacol la Sala Studio a Teatrului de Nord
O poveste muzicală și mărțișoare cadou
Secția română a Teatrului de Nord joacă patru spectacole la finalul lunii februarie
Dragobetele, ziua dedicată dragostei
Cronică de Virginia Paraschiv la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA
Cronică de Mircea Morariu la ALMOST, MAINE
Scriitoarea Irina Binder vine la Satu Mare pentru un eveniment dedicat olimpicilor la Matematică
Cronică de Vasile Andreica la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA
Spectacole în abonamente la Carei
Cronică de Mircea Morariu la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA
Microstagiune organizată de cele două secții ale Teatrului de Nord
Premieră la Sala Studio: ”Nebunul și călugărița”
Comedia CINĂ CU PROȘTI se joacă din nou
Cronică de Vasile Andreica la ILUZII
Cronică de Răzvan Rocaș la ILUZII
Cronică de Mircea Morariu la ILUZII
Ziua Culturii Naționale
Interviu cu regizorul Cristian Ban
Cronică de Cristina Rusiecki la ALMOST, MAINE
Cronică de Vasile Andreica la FABULA SE REFERĂ ȘI LA TINE
Concert caritabil de Crăciun, la Teatrul de Nord
Spectacol caritabil ”Poveste de Crăciun”
Cronică de Vasile Andreica la ALMOST, MAINE
Nagy Orbán este directorul general al Teatrului de Nord
Interviu cu actorul Mihai Nițu
Interviu cu regizorul Theo Marton
Cronică de Mircea Morariu la REVIZORUL
Cronică de Virginia Paraschiv la REVIZORUL
Cronică de Vasile Andreica la REVIZORUL
Interviu cu actorul Cătălin Mareș
Interviu cu regizorul Vadas László
Petrică și lupul - schimb de abonamente cu Teatrul Municipal Baia Mare
CABINIERUL, la Festivalul de Teatru Scurt Oradea
Punguța cu doi bani la Festivalul Stradal Wonder Puck, 2017
ImproȘtim, la Festivalul Național de Improvizație
Programul Stagiunii 2017 - 2018
Colegul nostru Vlad Mureșan, pe podium la Timisoara
D ale Carnavalului, la Festivalul Bucureștii lui Caragiale
Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft