Bilete online
Cronică de Virginia Paraschiv la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA

  NEBUNIA NORMATIVĂ

 Regizorul Vadas László propune la Teatrul de Nord din Satu Mare, Sala Studio, o punere în scena provocatoare, « Nebunul şi călugăriţa » a dramaturgului polonez, Stanisław Ignacy Witkiewicz (24 februarie1885 – 18 septembrie1939). Premiera spectacolului a avut loc pe 4 februarie 2018. Scenograful Albert Alpár, în deplin acord şi empatie cu voinţa regizorală, organizează spaţiul scenic intr-un stil minimalist, simbolic, în care recunoaştem răceala clinică a unui spaţiu semicarceral, cu inevitabila gresie si faianţă intr-o cromatică oarecum slinoasă. Dai cu mopul şi tot pustiu uman este tot ce se întrevede . Spectatorul e nevoit a se strecura prin vaga reţelistică a unor circuite neuronale cam sărăcuţe. Personal am percepu, să zicem, la prima strigare a identificării, mai degrabă o pânză de păianjen, cu ţesătura ireproşabil sterilizată. Actorii, sub bagheta regizorală bine arcuită, joacă frenetic, alert, până la uitare de sine. Vrând nevrând actorii îşi stăvilesc dorinţa de a se situa în ipostaza de protagonist. Cine să fie într-un azil al dezumanizării, mai presus de şefi şi de autoritatea oficială, alţii decât subalternii de la baza ierarhiei instituţionale ? Infirmierii-brancardierii Tibor Szekely – Cristian But cărăuşii vieţilor în agonie şi ai morţii triumfale . Un cuplu a la Stan şi Bran, unul, complet lipsit de cutele gândirii şi celălalt ceva mai viu, adică înzestrat cu câteva instincte primare ale lăcomiei primitive. Unul cu ochii căscaţi şi goi, celălalt cu privire vicleană şi iscoditoare, chipurile mai ager şi mai rapid în reacţiile de obedienţă, un exemplar eşantion de doi în unu şi, la nevoie, viceversa. Un alt cuplu în acţiune şi reacţiune complementară : călugăriţa(Roxana Fânață şi măicuţa superioară (Alina Negrau). Urmărind alternativ cele două personaje, până la un punct, purtătoarele de straie monahale par a se situa într-o fundamentală antinomie : una tânără, milostivă şi gracilă, cealaltă, autoritară, inflexibilă şi dură. În fapt ambele personaje sunt dotate cu un virus ucigaş la purtător, patologia unor secrete morbide, conştiente sau bine îngropate în memoria castrată. Uniforma smereniei ascunde câte o biografie otrăvită. Moarte - violenţă, crimă. suicid şi obsedanta erotomanie. Şi dacă suntem la un spital de boli mentale, îi vom cunoaşte, de ce nu, şi pe corifeii ştiinţei medicale. Un profesor (Radu Botar) apariţie de senil grotesc sincronizat cu scleroza artei medicale psihiatrice. Un psihiatru (Cătălin Mareș) troglodit, feroce şi dezabuzat. O brută zgomotoasă care şi-a epuizat tot arsenalul de fetişuri « medicale ». Are în gândirea sa de ratat şi de prim captiv al terapiei psihiatrice, o unică şi aproape de neclintit certitudine : nebunul e nebun, ireversibil. În contrapartidă aşa zis ştiinţific profesională, se iţeşte, cu ifose emfatice, psihanalistul (Stelian Roșian). Dubitaţia lui fatală, parafrazăm, nebunul criminal, a murit vindecat sau a a murit nebun ?

Această dilemă tragicomică poate fi cheia lecturii regizorale la Vadas László. Aproape toate replicile şi comportamentul interactiv al personajelor, parcă gravitează în jurul frământării dilematice. E momentul să facem acum şi scurte trimiteri la dramaturgul polonez. Textul Nebunul şi Călugăriţa a fost redactat în anul de graţie 1923. Autorul , beneficiar al unei educaţii calofile, elitiste, s-a trezit în faţa monstruoaselor schimbări de început de secol XX, schimbări ce prefigurau un veac sumbru, experiment al răului istoric absolut. S-a pierdut în propria tragedie a eşecurilor din viaţa privată şi socială, martor, dar şi participant debusolat la asediul bolşevismului în Rusia. S-a rătăcit în propriile spaime şi nelinişti, într-o nouă eră pe care nu o înţelege. S-a salvat prin propria educaţie, inteligenţă şi creativitate artistică. Un spectator blazat, dar şi grăbit, la punerea în scenă de la Teatrul de Nord, de la Satu Mare, nu are cum să nu facă, fulgerător, analogie cu celebrul Zbor deasupra unui cuib de cuci. Stanisław Ignacy Witkiewicz îl devansează însă cu aproape 4 decenii pe Ken Kesey. Regizorii subtili optează pentru textul polonez nu din motivul lesnicios al primatului tematic. Nebunul şi călugăriţa nu distinge etic între rău şi bine. Cele două categorii se întrepătrund osmotic. Poetul criminalităţii „justiţiare” pendulează între discursul diafan şi răgetul de fiară. Lirismul poetic nu este decât un ambalaj înşelător al descătuşării liberului arbitru. Poetul, demiurg dement al bunului său plac. Lirismul, un cântec de sirenă ademenitor pentru instinctul ucigaş. Pe bună dreptate s-a remarcat jocul de scenă al actorului Ciprian Vultur. Zbaterea lui în cămaşa de forţă, nuanţat, cu insistenţă dramatic-persuasivă induce, din când în când un sentiment de culpă şi de solidaritate cu „prometeul imaginarului demonic încătuşat”. Toate personajele din cercul vicios al luptei pentru putere, se raportează la nebunul de serviciu, nebunul oficial. Cât despre contaminare, despre contopirea osmotică a nevolniciei cu ferocitatea, este imposibil de surprins cine e factor de cataliză, cine e sursă şi cine e victima contaminării. Partiturile actorilor au individualitate, nuanţe. Şi totuşi... Şi totuşi există difuz percepţia unor păpuşi mecanice care au luat-o razna, dezarticulate, fiecare se visează păpuşarul şef. Condiţia umană în deriva atrocităţii consensuale, nebunia înţeleasă ca alibi, considerată circumstanţă atenuantă.

Cât despre opoziţia între psihiatria primitivă, tradiţională şi psihanaliza, cu prospecţiile sale abisale, putem trece nestingheriţi, dacă ieşim, ca profani, din spaţiul strict profesional, al medicinii, şi ne adresăm realului cotidian. M-am gândit la forţa şi insistenţa interogaţiei deliberative, dacă nebunul a murit vindecat sau nu. Dincolo de expresionismul gestualităţii, cu accente bufe, insinuante sau chiar stridente, Vadas László se preocupă şi sugerează, spectatorului, o temă de reflexie de o gravitate maximă. Psihiatria, ca ştiinţă , s-a descurcat cu mijloacele din dotare, specifice progresului conceptual şi tehnologic. Psihanaliza însă a devenit spectaculos, cu multă repeziciune, ceea ce vedem că se perindă prin saloanele snobilor şi ale semidocţilor. Un fel de psihanaliza vulgata. Tot codul penal este inhibat de motivaţiile subconştientului morbid, cu plecare din copilărie. Freud să trăiască, e un plasture universal. Ironia regizorală este împărtăşită cu fineţe sadic voioasă şi de actori şi de spectatori. Vadas László defineşte şi redefineşte, într-o trepidaţie devorantă, conceptul unei spiritualităţi bolnave, nebunia normativă.

Virginia Paraschiv

http://centruldepromovareaculturiibaia-mare.hopernicus.falezedepiatra.net/archives/4862

ȘTIRI
Rezultatele concursului de dramaturgie Focus Drama:Ro
Teatrul de Nord și-a actualizat pagina web
Se reiau spetacolele de improvizație cu trupa ImproȘtim
Interviu cu Andrea Gavriliu, realizatoarea spectacolului ”Rețeta perfecțiunii...”
LABORATOR DE TEATRU
Festivalul KaravanAct ajunge și la Satu Mare
O noapte furtunoasă, la Festivalul Internațional de Teatru de la Turda
DELETE BULLYING, spectacol caritabil la Sala Studio a Teatrului de Nord
Teatrul de Nord participă cu ILUZII la Festivalul ATELIER, Baia Mare
Visul unei nopți de vară, invitat la Festivalul Național de Teatru ”Zilele Elvira Godeanu”
ZIUA COPILULUI, sărbătorită în Grădina Romei
Cronică de Răzvan Rocaș la spectacolul VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ
Cronică de Vasile Andreica la spectacolul VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ
Celebrul duet BLACKSALT vine la Satu Mare
REACTOR de creație și experiment din Cluj joacă ”Noi nu, niciodată” la Satu Mare
3milioane, spectacol invitat
Concurs de recitări din lirica poeților sătmăreni
Spectacolul ILUZII se joacă la Festivalul Internaţional de Teatru Nou, Arad
”Consiliu de familie”, spectacol invitat la prima ediție a festivalului MAFESZT
Cronică de Vasile Andreica la spectacolul O NOAPTE FURTUNOASĂ
Spectacolul PLEX de la Baia Mare se joacă la Teatrul de Nord
27 MARTIE - ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI
Spectacolul ILUZII se joacă în Campania ARTIȘTII PENTRU ARTIȘTI
AMBASADORII CAMPANIEI NAȚIONALE „ARTIŞTII PENTRU ARTIŞTI”
Patru spectacole de neratat, în weekend la Teatrul de Nord
Cronică de Vasile Andreica la CONSILIU DE FAMILIE
Spectacol al studenților Universității de Arte Târgu-Mureș, la Sala Studio
Elevii Colegiului ”Mihai Eminescu” prezintă un spectacol la Sala Studio a Teatrului de Nord
Interviu cu regizorul Theodor-Cristian Popescu
O poveste muzicală și mărțișoare cadou
Secția română a Teatrului de Nord joacă patru spectacole la finalul lunii februarie
Dragobetele, ziua dedicată dragostei
Cronică de Virginia Paraschiv la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA
Cronică de Mircea Morariu la ALMOST, MAINE
Scriitoarea Irina Binder vine la Satu Mare pentru un eveniment dedicat olimpicilor la Matematică
Cronică de Vasile Andreica la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA
Spectacole în abonamente la Carei
Cronică de Mircea Morariu la NEBUNUL ȘI CĂLUGĂRIȚA
Microstagiune organizată de cele două secții ale Teatrului de Nord
Premieră la Sala Studio: ”Nebunul și călugărița”
Comedia CINĂ CU PROȘTI se joacă din nou
Cronică de Vasile Andreica la ILUZII
Cronică de Răzvan Rocaș la ILUZII
Cronică de Mircea Morariu la ILUZII
Ziua Culturii Naționale
Interviu cu regizorul Cristian Ban
Cronică de Cristina Rusiecki la ALMOST, MAINE
Cronică de Vasile Andreica la FABULA SE REFERĂ ȘI LA TINE
Concert caritabil de Crăciun, la Teatrul de Nord
Spectacol caritabil ”Poveste de Crăciun”
   
Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft