Bilete online
50 - Raluca Sas-Marinescu, dramaturg

50 nord – un teatru cât o școală!

Eu eram ce sunt, tu erai ce eşti. Ne uitam unul la altul, nu întâmplător. Ci cu dragoste şi dor. N-a fost dorul tău, ci a fost neîntâmplarea mea.[1]

Acesta nu este un text aniversar, ci un set de gânduri despre oameni, evenimente și întâmplări, nu despre o clădire și pereții ei. Viața mea este în mod nemijlocit legată de istoria acestui teatru și a acestei trupe care a cunoscut în decursul anilor perioade de glorie și de decădere, de zbucium și de reușite, aflându-se într-o permanentă căutare a unei identități pe care sper că acum și-a găsit-o. Povestea începe în 1970, odată cu proaspăt înființata secție română (1969), când un băiat de liceu își găsește vocația în spectacolul Alarmă în cetatea lui Trim al III-lea, comedie muzicală regizată de Alexandru Mitea, actor al acestei trupe. Nimeni nu bănuia atunci, uitându-se la un grup de liceeni, că ei vor ajunge unii dintre cei mai importanți actori ai trupei sătmărene: Ștefan Mareș, Cristian Dan și Radu Sas. Băiatul a devenit actor angajat al Teatrului de Nord și a rămas așa timp de 30 de ani. Între timp mi-a devenit tată sau eu i-am devenit copil. Indiferent. Cert e că și-a împărțit viața între familie și teatru, cu balanța înclinată de cele mai multe ori înspre teatru, lucru care nu putea să treacă neobservat de copilul care a petrecut, de prin ‘83 încolo, din ce în ce mai multe ore printre scaunele bordo ale sălii, cu o curiozitate crescândă în raport cu modul în care a “intrat tata în poveste”. Am aflat cum se intră în poveste odată cu Păpușa cu piciorul rupt de Victor Ion Popa din 1985 (un text pentru copii care s-a montat din păcate mult prea puțin) și n-am mai reușit să ies până astăzi. Am asistat in decursul anilor la scandaluri – scenice sau de culise, la lupte pentru putere, care au decimat trupa adunată de Mihai Raicu, la orgolii nemăsurate care au distrus spectacole sau la montări extraordinare care meritau o atenție mult mai mare pe plan național decât au primit. Am observant cum se poate forma un public, dar și cum se poate pierde, am cunoscut toți directorii acestui teatru, din 1981 încoace, cu bune și rele, de la ei cred că am învățat cel mai mult în materie de comunicare, atenție, orgoliu, modestie. În cei cincizeci de ani ai săi trupa Teatrului de Nord a trăit momente extrem de diferite, un lucru rămânând cert: acesta este un teatru-școală pentru cine vrea să participe. Să explic examenele pe care le-am trecut în această instituție:

În acea perioadă (n.a. înainte de 1989)  trupa teatrului desfăşura mai multe turnee în ţară. Erau benefice. Turneul se desfăşura cam aşa (dura între 20 şi 30 de zile). La ora 7 dimineaţa se pleca de la sediul din Satu Mare la Cluj. Pe la ora 12 se ajungea la hotelul unde eram cazaţi. Ne  cazam, nu prea aveam timp de odihnă , la ora 16.00 aveam spectacol-matineu iar la ora 19.30 alt spectacol. În drum de la hotel la sală mâncam sandwich-ul de acasă. Susţineam cele două spectacole şi înapoi la hotel, unde de cele mai multe ori seara se încheia cu o bere băută împreună cu colegii de la teatrul din localitate. Mâine dimineaţă, trei reprezentaţii cu spectacole pentru copii ora (9, 10,30 şi12) o oră pauză până se încarcă decorul, un corn, o cafea şi hai la Bistriţa Năsăud. Două spectacole azi, mâine trei pentru copii, apoi hai la Vatra Dornei: acelaşi program şi hai la Suceava, asta timp de 30 de zile. Era perioada când nu se găsea nimic prin magazine, nici pâine nu primeai fără buletin de oraş. Ofeream preţ dublu şi nimic. Chiar dacă am fi avut bani, nici seara nu aveam unde mânca. Noi terminam spectacolul pe la ora 22.00 restaurantele închideau la 21.00. Împreună cu colegul de cameră duceam de acasă o ladă cu cartofi, paste făinoase, conserve de carne, o crăticioară şi un reşou. În fiecare seară după spectacol veneam la hotel şi ne apucam să gătim. Glumeam, putând să alegem un meniu variat - macaroane cu carne sau cartofi cu carne. Dacă mai aveam şi un borcan de murături era un răsfăţ. Nu se putea altfel! Cu toate acestea turneele erau o plăcere. Cunoșteai alt public, schimbai păreri cu colegii din alte teatre, spectacolele circulau și se scria despre ele. De obicei după câte un turneu de ăsta lung aveam o zi liberă pentru odihnă urmând apoi repetiţiile cu alt spectacol.

Există un set de spectacole care mi-au marcat, într-un fel sau altul devenirea de dramaturg, spectacole ce au stârnit discuții pe acasă – de la un anumit moment încolo în contradictoriu cu cel care mă introdusese în această lume: Toți fiii mei, de Arthur Miller, regia Achille Roselletti (1994) spectacol care m-a determinat ulterior, angajată la rândul meu în alt teatru, să îl invit pe regizor să lucreze din nou în România, lucru pe care l-a făcut apoi constant până la moartea sa în 2017. Unchiul Vanea, de A.P. Cehov, regia Goange Marinescu (1995) a însemnat prima mea întâlnire cu pauza în replică, cu mesteacănul pădurii rusești și cu un regizor cu care nu am apucat să lucrez, ci doar să-l pândesc din umbra. Petru sau petele din soare de Vlad Zografi, regia Cristian Ioan (1997) a presupus descoperirea dramaturgiei proaspete, contemporane, posibilitatea explorării și urmării acesteia. Ekaterina Ivanovna, de Leonid Andreev, regia Gelu Badea (2001) a însemnat întâlnirea cu autorul de care am rămas legată toată viața din cauza profesorului meu C.C. Buricea Mlinarcic, traducătorul lui Leonid Andreev. Demoni de Lars Noren, regia Ovidiu Caița (2009) a reprezentat descoperirea a doi actori pe care nu încetez să îi admir: Ramona Dumitrean și Ciprian Vultur. Toate aceste montări (și multe altele, desigur) cred că meritau mai mult decât o cronică prin revistele de specialitate, dar, dincolo de orice, au reprezentat lecții de regie, actorie, scenografie, dramaturgie.

Una peste alta, dacă ar fi să fac un bilanț, acesta ar arăta cam așa:

La Teatrul de Nord am plâns conștient, de emoții, prima dată.

La Teatrul de Nord am sărutat prima dată.

La Teatrul de Nord am avut prima ceartă profesională cu tata. Urâtă.

La Teatrul de Nord am scris prima data (nu și ultima, din fericire).

La Teatrul de Nord am jucat prima dată.

La Teatrul de Nord m-am îmbătat prima dată.

La Teatrul de Nord am realizat primul meu caiet program.

La Teatrul de Nord am putut să îi aduc un omagiu profesorului meu.

La Teatrul de Nord a debutat omul cu care îmi împart acum viața.

La Teatrul de Nord mi-am lansat prima carte.

La Teatrul de Nord m-am întors mereu, chiar și când nu am vrut. Și o voi face în continuare.

Viaţa oamenilor este reală cu tot ce implică ea, aşa este şi teatrul. (...) Nu! Nu trebuia  să fac asta, să mă implic, să-mi placă, să mă sacrific, să-mi risc sănătatea. NU. Trebuia s-o iau mai calm, să-mi văd de treabă aşa cum au făcut-o ceilalţi. E drept am fost apreciat,aplaudat, gratulat, am fost o personalitate locală şi nu numai, dar ce folos? De fapt asta e, teatrul este efemer, creaţia ta zboară odată cu timpul, personajul interpretat  cu succes se uită odată cu ruperea afişului de pe garduri de vânt sau de o mână oarecare. Da, merită toată munca ta pentru a crea un personaj, pentru cele câteva clipe de aplauze de la final, pentru descoperirea a noi şi noi valenţe ale personajului la fiecare repetiţie. Einstein definea un om nebun ca fiind acela care face mereu acelaşi lucru aşteptând ca la final să iasă altceva. Atunci actorul ce e?

Sunt multe lucruri importante care s-au petrecut în viața acestui teatru în ultimii 50 de ani: au venit și au plecat sau rămas actori. Trupa a pierdut un număr mare (prea mare) de artiști în ultimii ani, plecați prematur dintre noi. Teatrul a avut parte de vizite importante în cadrul festivalurilor organizate: țin minte că pe la jumătatea anilor ’90 am văzut aici spectacole din Japonia, Germania, Ungaria, Franța, Italia, etc. trupe complexe și o atmosferă extraordinară pe care o îmbrățișa tot orașul. Trupa a făcut turnee, naționale și internaționale, a participat la festivaluri, a luat premii. A crescut. Îi doresc acestui teatru să nu își piardă dimensiunea cea mai importantă: de școală! Să îi învețe și pe alții ce m-a învățat pe mine, cu aceeași dăruire și același devotament: că teatru nu se poate face decât crezând cu toate puterile tale că cei din sală te ascultă. Să rămână deschis actorilor, regizorilor și dramaturgilor, dar mai ales tinerilor de toate felurile pentru că doar așa publicul îi va sta alături necondiționat.                                                                                               

Raluca Sas-Marinescu - dramaturg


[1] Toate textele scrise cu litere italice aparțin actorului Radu Sas (1956-2014) și nu au fost publicate niciodată.

ȘTIRI
CARAVANA LUI MOȘ NICOLAE
Interviu cu regizorul Nicolae Mărgineanu despre „Cardinalul”
CARDINALUL, un film despre tragedia vieții episcopului greco-catolic Iuliu Hossu
O tragedie rusească, aşa, ca în filmele americane
Janna sau Femeia de piatră și menajeria ei umană
“Bani din cer”, un spectacol amuzant care consacră schimbul generaţiilor la Teatrul de Nord
”Eterna reîntoarcere” oferă un model de teatru psihologic modern
Spectacolul JANNA în FNT
„Prințesa de cartier” la Fest(in) pe Bulevard, București
ZIUA PORȚILOR DESCHISE
Roxana Fânață premiată la GALA HOP
STAGIUNEA 2019 - 2020
ABONAMENTE 2019 -2020
Spectacole în LABORATOR
LABORATOR 2
Teatrul de Nord va participa la Festivalul Național de Teatru cu două spectacole
DESPRE ȘOARECI ȘI OAMENI, la Festivalul Internațional de Teatru Turda
Teatrul de Nord participă la Festivalul ATELIER de la Baia Mare
Alex Harding & Lucian Ban: DARK BLUE
Cronică de Vasile Andreica la spectacolul PRINȚESA DE CARTIER
Teatrul de Nord participă la Festivalul Internaţional de Teatru Nou de la Arad
Teatrul de Nord, partener al evenimentului ”Micul Prinț”
Cronică de Mircea Morariu la spectacolul GOD IS A DJ
Cronică de Vasile Andreica la spectacolul JANNA
Aniversare în Nord - cronică de Glaudiu Groza
27 martie - Ziua Mondială a Teatrului
Spectacolul DESCULȚ ÎN PARC se joacă în campania „Artiştii pentru artişti”
Solidaritate pentru artiști
Campania Naţională „Artiştii pentru artişti” 2019
Vasile Andreica: “Despre şoareci şi oameni”
CENUȘĂREASA și ILUZII se joacă sâmbătă 16 februarie, în Sala Mare a Teatrului de Nord
CENUȘĂREASA, un spectacol pentru toată familia
Teatrul de Nord reia spectacolul IVAN TURBINCĂ
CONSILIU DE FAMILIE, duminică la Teatrul de Nord
”Nebunul şi călugăriţa”, spectacole programate pentru abonați
50 - ”Primăvara nordică” de Oana CRISTEA GRIGORESCU
50 - Vasile Andreica: Interviu cu actorul Al. Mitea
50 - Coca Bloos, actriță
50 - Cristian Ioan, regizor
50 - Alexandru Zotta, scriitor
50 - Claudiu Groza, critic de teatru
50 - Raluca Sas-Marinescu, dramaturg
50 - Filarmonica ”Dinu Lipatti” Satu Mare
50 - Ovidiu Caița, director artistic
50 - Kereskényi Gábor, Primarul Municipiului Satu Mare
50 - Darius FILIP, Prefectul județului Satu Mare
50 - PATAKI Csaba, Președintele Consiliului Județean Satu Mare
50 - Nagy Orbán, directorul general al Teatrului de Nord
50 - Vasile Andreica, Informația zilei
50 - Programul aniversării secției române a Teatrului de Nord

Parteneri media
   
Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft