STAGIUNEA 2011 - 2012

MOARA CU NOROC  
adaptare de Andrei Mihalache după Ioan Slavici 

Decor şi costume – Alexandru Radu

Regia artistică – Andrei Mihalache 

Distribuţia:

Ghiţă – Vlad Mureşan

Ana – Dorina Nemeş

Bătrâna – Adriana Vaida

Lică Sămădăul – Sorin Oros/Dorin C. Zachei

Pintea – Ciprian Vultur

Comisarul – Stelian Roşian

Răuţ – George Bîrsan

Buză Ruptă – Sergiu Tăbăcaru

Săilă Boarul – Carol Erdös

Marci – Tibor Székely

Uţa – Camelia Rus/Alina Negrău

Văduva – Raluca Mara/Diana Turtureanu

Servitoarea – Gabriela Dorgai

Vizitiul – Cosmin Domnişan

Jandarmul – Vlad Chico

Jandarmii – Laszlo Pfeiffer, Marius Bîte, Augustin Strîmb

Copiii              

Lăutarii

Asistent regie – Adriana Vaida

Sufleur şi regia tehnică – Viorica Botar

Lumini – Ioan Dindiligan, Tudor Gătina

Sunet – Szatvári Csaba 

Drama lăcomiei şi mafia ardeleană

Mulţi dintre noi am citit “Moara cu noroc” pentru prima oară obligaţi de şcoală. O lectură liberă, la o vârstă mai înaintată poate, te lasă uimit de profunzimea şi priceperea autorului. Această poveste despre lăcomia care distruge o familie fericită, un text dens în care se împleteşte drama psihologică, ancheta poliţistă şi intriga sentimentală, rezistă timpului şi este la fel de provocatoare acum ca în 1881, când a fost publicată.

Povestea e ştiută: cizmarul Ghiţă devine proprietarul hanului izolat de la “Moara cu noroc” şi intră, mai mult silit, în afacerile murdare ale gangsterului local, Lică Sămădăul, ceea ce-i cauzează probleme cu legea şi mustrări de conştiinţă, îl fac să piardă iubirea soţiei sale Ana şi duc întreaga familie spre o distrugere totală. E un subiect generos pentru o punere în scenă şi mai ales pentru un film, iar varianta cinematografică regizată de Victor Iliu în 1955 a şi fost nominalizată la Palme D’Or la marele festival de la Cannes.

O adaptare teatrală pune multe probleme, pentru că e greu de adus în scenă întreaga paletă epică, iar partea psihologică cere actori sensibili şi îndrăgostiţi de meserie. Nici montarea sătmăreană nu e perfectă, dar reuşeşte să redea universul întunecat al operei în cele două ore de spectacol.

Bunul, răul şi urâtul

Decorul imaginat de Alexandru Radu e minimalist şi mobil, bine compartimentat. Jocul luminilor şi umbrelor şi muzica tulburătoare introduce spectatorul în lumea de tenebre în care ordinara familie a lui Ghiţă va intra după începutul paşnic al nuvelei.

Regizorul Andrei Mihalache a lăsat la o parte ironia care-i e atât de dragă şi a făcut un spectacol de dramă, Lică Sămădăul devenind un proscris tragic, iar Ghiţă un erou aproape negativ, măcinat de lăcomia în conflict cu scrupulele morale.

Vasile Andreica, Informaţia de duminică