Bilete online
MEMORIU
privind punerea în discuţie a documentului Trupei Harag György



MEMORIU

privind punerea în discuţie a documentului Trupei Harag György

vezi tot programul


Imagini

MEMORIU

 

Privind punerea în discuţie a documentului Trupei Harag György   

adresat Primăriei Municipiului Satu Mare, Consiliului Local al Municipiului

Satu Mare

    

 

  Teatrul de Nord Satu Mare şi-a susţinut activitatea ca Instituţie Multiculturală timp de 45 de ani.

  Multiculturalismul, în dimensiunea sa filosofic-culturală, presupune reordonarea spaţiului public în vederea valorizării tuturor culturilor şi modurilor de viaţă prezente într-o societate sau comunitate indiferent de numărul celor care le împărtăşesc. Dezideratul este atins prin promovarea unor schimbări de mentalitate atât în rândul populaţiei majoritare, cât şi a celor minoritare, în scopul asigurării egalităţii în demnitate.

Ni s-a adus la cunoştinţă faptul că secţia maghiară a Teatrului de Nord doreşte, citez: “reorganizarea Teatrului de Nord prin divizare totală, cu transferul unităţii către cele două trupe ale teatrului de Nord şi cu preluarea personalului existent, astfel încât ele să poată funcţiona în continuare ca instituţii cu personalităţi juridice distincte, cu management propriu, administraţie şi conducere administrativă proprie în clădirea teatrului de pe str. Horea, precum şi în celelalte locaţii în care instituţia îşi desfăşoară activitatea”, iar pentru aceasta angajaţii auxiliari (având funcţii tehnice de execuţie) mai precis personalul auxiliar de la scenă şi atelierele, care sunt de etnie maghiară doresc această separare.

 

Teatrul de Nord Satu Mare are 131 de angajaţi cu contract individual de muncă dintre care 49 la Secţia română, 49 la secţia maghiară, 33 personal de deservire comună, iar restul până la  179 (adică 48) nu au calitatea de angajaţi potrivit Art. 2 din Codul Muncii.

 

Preocupaţi de starea şi viitorul instituţiei noastre şi a identităţii ei culturale vă supunem atenţiei următoarele:

Clădirea Teatrului de Nord, construită în 1889 din banii cetăţii, adăposteşte şi astăzi templul teatrului în limbile română şi maghiară. Până în 1968, teatrul în limba română a fost prezent în Satu Mare prin puţinele turnee ale trupelor din ţară, dar mai ales ale secţiei române a Teatrului de Stat din Baia Mare. Cea de-a doua sală a Teatrului de Stat din Baia Mare a fost înfiinţată în Satu Mare, în octombrie 1956 pentru secţia maghiară a Teatrului din Baia Mare. Sala a dat posibilitatea desfăşurării spectacolelor de teatru concomitent în cele două oraşe. Sălile s-au schimbat între ele, secţia română jucând periodic la Satu Mare, iar secţia maghiară la Baia Mare. În 1956 este transferată de la Baia Mare secţia maghiară a Teatrului de Stat la Satu Mare.

     Prin H.C.M. nr. 64 din 1968, urmată de Decizia nr. 633 a Comitetului executiv al Consiliului Popular Judeţean Satu Mare provizoriu, din 29 octombrie 1968, ia fiinţă, odată cu înfiinţarea secţiei române, instituţia de cultură care de atunci şi până acum s-a numit Teatrul de Nord, cu două secţii: română şi maghiară.

     Secţia română a teatrului sătmărean îşi deschide prima stagiune în 24 ianuarie 1969 cu piesa „HAIDUCII” de Victor Eftimiu, regia Mihai Raicu, scenografia Olga Muţiu, în prezenţa autorului. În programul de sală, Csiki Andras, conducătorul de atunci al secţiei maghiare, se adresa noilor slujitori ai Thaliei sătmărene: „Dragi colegi, vă urez un bun venit!”. În faţa spectatorilor sătmăreni a avut loc un dublu eveniment: premiera inaugurală a secţiei române cu piesa Haiducii a academicianului Victor Eftimiu şi sărbătorirea a peste 80 de ani de viaţă şi a peste o jumătate de veac de muncă trudnică pentru afirmarea literelor româneşti  a maestrului Victor Eftimiu a cărui prezenţă în sală alături de actorii Dumitru Anghel , Ioan Anghel, Ştefan Mentzel, Alexandru Mitea, Ruxandra Nicolau, Ludmila Petrov, Florin Predunţ, Valeriu Săndulescu, Viorica Suciu, Ion Tifor, Lili Urseanu, Mihai Raicu - regizor, Olga Muţiu - pictor scenograf, George Astaloş - secretar literar, Constantin Enache - secretar literar a conferit o reală valoare evenimentului.

 

Teatrul de Nord, teatru permanent de repertoriu, nu şi-a schimbat în esenţă modul organizatoric şi structura interioară. Sectorul artistic este purtătorul activităţii de bază a teatrului şi cuprinde toate activităţile artistice: coordonarea artistică, alegerea repertoriului, activităţi dramaturgice, regia, actoria, interpretarea muzicală, dirijarea şi coregrafia, scenografia şi activităţile tehnice de scenă (montarea decorului, recuzită, garderobă, lumini, sunet, etc.)

     În Teatrul de Nord s-a creat un sistem de coordonare şi control adecvat unei instituţii de cultură model. Calitatea de lider în instituţia de cultură este foarte des legată de charisma directorului ei sau este parte a modelului administrativ-birocratic care, de altfel, este valabil pentru serviciile de stat. Nu ajunge să înţelegi doar natura necesităţilor culturale, este necesar să le faci viabile şi să le transformi în preocupări concrete. Când se explică finanţarea culturală, aici intervine noţiunea de marketing. Şi aceasta pentru că o parte a răspunsului la întrebarea cum să asiguri bani pentru spectacole de teatru valoroase, constă în prezentarea lor corespunzătoare către toţi finanţatorii posibili: statul, autorităţile locale, firmele particulare, deschiderea de colaborări cu sectorul non profit sau accesarea de fonduri din programele CE. Întotdeauna se ridică şi întrebarea despre publicul real şi potenţial, iar diminuarea distanţei între zona publicului real şi zona celui potenţial reprezintă de fapt obiectul marketingului cultural, acesta este dezideratul ultim al fiecărui manager cultural.

Succesul şi prestigiul de piaţă al Teatrului de Nord are legătură directă cu felul de a fi al directorului, fiind consecinţa directă a ceea ce înţelege acesta prin expresia – emblemă - a publicului de teatru. Directorul are răspunderea maximă, pentru că el are în vedere toate aspectele: conturile, angajaţii, publicul.

În pofida dificultăţilor mai vechi ori mai noi, secţia română a Teatrului de Nord a rămas un post înaintat al expresiei scenice naţionale, care a continuat cu grijă tradiţia, plecată din ianuarie 1969.

Credem că după 45 de ani de convieţuire, timp în care au fost montate sute de spectacole prin munca tuturor angajaţilor (în cazul în care se doreşte o segregare etnică a unei instituţii de cultură într-un oraş în care convieţuiesc mai multe naţionalităţi), acest fapt ar duce la  situaţia aberantă în care nici un cetăţean român de etnie română să nu poată colabora/ lucra cu colegii de la secţia maghiară sau invers. Considerăm această atitudine neconstituţională prin încălcarea Articolul 6 alineatul 2 al Constituţiei României, care prevede la Articolul 6 că ”(2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.

În calitate de angajaţi ai unei instituţii publice de spectacole a cărei misiune este de a a fi accesibilă şi relevantă pentru toate categoriile de public”, fiind în relaţii de muncă oneste cu toţi colegii de la ambele secţii ale Teatrului de Nord şi cu personalul tehnic şi auxiliar în întregimea sa, credem că este important să respectăm prevederile Codului Muncii în ceea ce priveşte egalitatea de tratament. Tocmai din acest motiv, fără nici o discriminare, secţia română a Teatrului de Nord, numără printre rândurile sale angajaţi de etnie maghiară, de care suntem mândri şi pe care îi preţuim. Pentru a numi doar câţiva : dl. Carol Erdos – actor, dl. Székely Tibor – actor, d-na. Gabriela Vekony – actriţă,  d-na. Ritta Szabo – regizor tehnic, dl. Pfeiffer Laszlo - şef maşinist, dl. Kecskes Iuliu – maşinist, d-na. Ugocsan Julianna – coafeză, dl. Csaba Szátvári - tehnician sunet... şi lista ar putea continua. Pe parcursul anilor, ne-am bucurat de o colaborare pe care o preţuim şi cu angajaţii de la atelierele de croitorie, lăcătuşerie, pictură-butaforie, tâmplărie, indiferent de apartenenţa etnică a acestora (română, maghiară sau germană), care au realizat decoruri, costume, recuzită şi alte echipamente scenice, n-a existat (în cei 45 de ani de coexistenţă) nici un fel de conflict etnic între aceste compartimente, între personalul tehnic şi/sau artistic.  Am dori să continue  colaborarea cu toţi angajaţii instituţiei de spectacole Teatrul de Nord Satu Mare indiferent de etnia lor în beneficiul (sperăm) al ambelor secţii şi vrem şi în viitor să avem colaboratori artistici care nu sunt de etnie română. Considerăm important acest dialog cultural pe care l-am exersat în ultimii 45 de ani, şi credem în valoarea diversităţii, prin care cultura proprie comunităţii sătmărene ia naştere din împletirea atâtor conştiinţe artistice într-un mediu multicultural stimulativ. 

Trăim într-o ţară a Comunităţii Europene, iar unul dintre principiile de bază ale acesteia, anume, multilingvismul, se regăseşte în formularea instituţională de care a beneficiat şi beneficiază instituţia de spectacole Teatrul de Nord din Satu Mare, prin promovarea valorilor culturale, lingvistice a două din etniile care convieţuiesc în regiunea Satu Mare. Prin promovarea comună a acestora, vizibilitatea instituţională  a fost şi este mult mai pertinentă, instituţia însăşi a fost percepută ca un model de convieţuire, dialog şi colaborare. Prin încercarea separării acesteia în două instituţii se vor încălca  prevederile  Directivei Consiliului Europei  nr. 2000/43/EC care tratează problema  “tratamentului egal între persoane indiferent de rasă sau origine etnică”, persoanele angajate în instituţiile bugetare dintr-un stat european nu pot cere să fie separate de către autorităţi doar pentru că fac parte dintr-o altă etnie, deoarece  Directiva CE 2000/43 se bazează pe principiul “tratamentului egal al tuturor persoanelor” şi se aplică “tuturor instituţiilor din toate sectoarele de activitate“  iar separarea Teatrului de Nord ar însemna că o parte din angajaţii acestei instituţii doresc să fie trataţi drept egali doar cu cei care sunt din aceeaşi etnie ca şi dânşii.

Constituţia României prevede la Articolul 6, privind dreptul la identitate“:

“(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. (2) Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie să fie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţi cetăţeni români.”   

Exprimarea identităţii româneşti, maghiare, germane, ruse, etc… a tuturor cetăţenilor acestei ţări este posibilă prin colaborare, coabitare, dialog, colegialitate şi raporturi de muncă ce nu sunt influenţate de nici un alt criteriu decât cel al competenţei profesionale, al respectului reciproc, al egalităţii între toţi cetăţenii acestui stat, valori universale, care stau la baza convieţuirii tuturor popoarelor. 

Credem în valorile exprimate de către “Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (adoptată de Adunarea Generala a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10 septembrie 1948) care prevede la Articolul 27 că “Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiințific şi la binefacerile lui“, şi  trăind într-o colectivitate mixtă, care are o viaţă culturală comună (vezi Filarmonica Dinu Lipatti, unde concertează mai multe etnii în aceeaşi orchestră) , credem în bucuria condividerii actului cultural cu toţi cei care doresc să-i fie părtaşi şi respectăm  libertatea de a alege a tuturor, dar pentru a dobândi această libertate avem nevoie de unitate şi nu de separare.

În virtutea celor expuse mai sus considerăm că Teatrul de Nord Satu Mare, se constituie pe scena culturală a ţării, alături de Teatrul Naţional Târgu Mureş, într-o instituţie multiculturală exemplară, şi ar trebui să continue să-şi unească eforturile şi strategiile pe terment scurt şi lung pentru găsirea de proiecte de dialog cultural între toate etniile care coabitează în nord-vestul ţării, să-şi păstreze forma actuală (economic mai rentabilă), să atragă  veritabili specialişti în artele spectacolului  şi în managementul instituţiilor de cultură pentru a găsi conducători care să încurajeze demersuri artistice ce vor constitui punţi nu separări ca să devină mult mai vizibilă atât pe plan local cât şi pe plan internaţional. Ar fi frumos să sporim accesul la cultură şi la actul cultural în mod liber, fără bariere etnice sau lingvistice devenind model de urmat pentru toţi vecinii, prietenii, concetăţenii acestei urbe, pentru a întări dialogul interetnic şi exersarea dreptului la cultură într-o formă armonioasă pentru toţi locuitorii.

  Menţionăm faptul că efortul de conflictualizare a secţiilor nu dă rezultate în ceea ce ne priveşte şi că un astfel de efort, care, din păcate, se face astăzi, nu numai că este fără precedent, dar poate distruge această instituţie. S-a anexat, citez: “lista cu semnăturile angajaţilor care susţin această iniţiativă, dorind să vă justificăm că nu doar conducerea iniţiată în managementul cultural, dar şi marea majoritate a angajaţilor, angajaţii susţin această iniţiativă”. Se acreditează ideea că şi trupa secţiei române susţine această iniţiativă. Trebuie precizat că două persoane au semnat, ceilalţi semnatari de naţionalitate română care se regăsesc pe listă sunt ori colaboratori, ori angajaţi temporar cu P.F.A. ori angajaţi ai sectoarelor de deservire comună a secţiilor (serviciul administrativ, de contabilitate, plasatoare, femei de serviciu, portari şi atelierele de producţie) cărora li s-au promis două salarii, adică un venit dublu.

Desfiinţarea acestei instituţii de cultură este o măsură care loveşte la baza culturii româneşti, anulează munca generaţiilor trecute de artişti, afectează iremediabil generaţii prezente şi viitoare de artişti. Ni se creează impresia că a început punerea în aplicare a unui plan sistematic de distrugere a acestei enclave de multiculturalitate, o instituţie în care trăiesc şi coexistă două trupe de naţionalităţi diferite în pace şi bună înţelegere, unul din motivele pentru care fostul primar a obţinut o recunoaştere din partea Comunităţii Europene prin premiul care i-a fost acordat.

Este evident că se doreşte desfiinţarea acestei instituţii de cultură, dar nu înţelegem motivele pentru care se atentează la însăşi spiritualitatea noastră naţională! Cum se va numi clădirea care deocamdată ne găzduieşte? Proiectul de reabilitare a clădirii şi finanţarea lui nu sunt direcţionate tocmai spre această instituţie multiculturală exemplară numită încă azi Teatrul de Nord?

Se va şterge, practic, o istorie de 45 de ani. Susţinerea unei motivaţii economice, de «eficientizare» nu are suport, căci această iniţiativă nu poate genera decât cheltuieli suplimentare, ca să nu mai spunem că este evident că va duce la pierderea identităţii culturale a acestei instituţii.

Suntem intelectuali, formatori de opinie şi ar trebui să dăm un exemplu. Valorile pe care le transmitem sunt cu uşurinţă amplificate şi asumate de publicul pentru care suntem o sursă de inspiraţie, dar dacă mesajul nostru limitează sau afectează convieţuirea celor două etnii la ce respect să ne mai aşteptăm din partea percepţiei publice? Dacă am trecut, citez: “de perioada copilăriei”, asta-i maturitatea de care dăm dovadă?  

Bilete online


Parteneri media
   
Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft