Bilete online



PRINS ÎN PLASĂ (BIGAMUL II)

de Ray Cooney

vezi tot programul


Video


Imagini

⏰ Spectacolul poate fi văzut pe pagina de YouTube a Teatrului de Nord: https://www.youtube.com/channel/UCgprKyhEl6dSBIO8Q64Qwaw/videos 

⏰ Înregistrarea rămâne online pe întreaga perioadă în care sala de spectacole este închisă publicului.


STAGIUNEA 2006 - 2007


PRINS ÎN PLASĂ (BIGAMUL II) de Ray Cooney

Regia artistică Cristian Ioan

Scenografia Alexandru Radu

Distribuţia:

Gavin Smith  - Cosmin Brehuţă

Vicki Smith - Mădălina Ciobănuc

Barbara Smith - Adriana Vaida

Mary Smith - Dana Moisuc

John Smith - Vasile Blaga

Stanley Gardner - Radu Botar

Tatăl - Marcel Mirea


Sunet – Robert Costea

Lumini – Mihai Zima, Ioan Dindiligan

Sufleur – Lucia Răcşan

Regizor tehnic – Ritta Szabo
 

Cel mai apreciat creator de comedii de bulevard îşi realizează eroii şi ipostazele în care îi pune cu precizia şi minuţiozitatea unui ceasornicar. Fiecare personaj are un destin logic, nebunesc şi tragic în acelaşi timp. Piesa are un ritm infernal, totul se desfăşoară într-un imbroglio de quiproquo-uri şi minciuni, de gaguri şi situaţii imposibile, de peripeţii nebuneşti care nu ştii cum se vor sfârşi.

Prins în plasă continuă acţiunea din Bigamul prezentând personajele şi evenimentele după optsprezece ani, ridicând uşor vălul, ca, până la sfârşit, să-i permită spectatorului să facă descoperiri neaşteptate.

SOŢIE DE REZERVĂ sau BIGAMUL I

În 1990, pe la începutul anului, mă cheamă, în biroul lui, Cristian Ioan, pe atunci directorul teatrului. Îmi pune în mână un text şi-mi spune simplu: - Tradu-l!

Curios, merg acasă şi citesc piesa pe nerăsuflate. Era vorba de piesa Run for my waifes  de Ray Cooney.  A doua zi vin şi-i spun: E superbă! - Dă-i drumul, ce mai stai! - zice Cristi.

Plăcerea traducerii şi mai ales savoarea piesei mă fac s-o termin repede. Cu textul gata, scris de mână (de unde calculator la vremea aceea?) îl dictez Norei-secretara noastră de atunci şi-o povestesc lui Cristi. El face distribuţia (ceva cât se poate de normal- în calitatea sa de regizor). Eu i-am dat un titlu prea puţin comercial. La o repetiţie hotărâm un concurs de titluri contra unei şampanii la premieră! Peste două zile hotărâm SOŢIE DE REZERVĂ. Perfect, repetăm, râdem, noi întâi, ne jucăm muncind, vine premiera-succes deplin, şampania o bem cu toţii. Hotărât lucru, trebuie să mergem în turneu cu spectacolul, e prea bun ca să nu-l vadă şi alţii. Pornim Cluj, Bistriţa, Vatra-Dornei, Suceava, Roman (nu Petre), Piatra-Neamţ, Iaşi, Tecuci, Gheorghieni, Târgu-Mureş, iar Cluj, tot câte două spectacole pe zi şi din nou acasă, succes deplin. Oboseală cât încape dar plăcerea de a juca într-un asemenea spectacol depăşeşte orice. Toţi - John (Puiu Jipa), Stanley (Radu Sas), Barbara (Adriana Vaida), Mary (Gabriela Dorgai), Comisarul Trougthon (Marcel Mirea), Comisarul Wardingthon (Carol Erdös), Fotograful (Aurora Demeter), colegii tehnicieni - eram într-o euforie de nedescris. Aveam de ce. Vara, gata, hai pe litoral – Zis şi făcut (asta e altă piesă), succese, succese şi iar succese. În toamnă  mergem să cucerim şi cealaltă parte de ţară, adică vestul: Oradea, Arad, Timişoara (aici suntem rugaţi să mai rămânem o zi, să mai jucăm - evident imposibil, turneul era deja planificat), Lugoj, Craiova, Târgu-Jiu, Piteşti, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu. După toate astea, stupoare: la Alba-Iulia, primarul de atunci, nu-l cunoaştem, ne interzice afişul (e drept, era cam îndrăzneţ pentru vremea aceea – în mijlocul afişului trona John înnodând două sfârcuri). Nu putem juca, mergem mai departe, la Cluj şi iar acasă. Succesele se ţin lanţ. Şi uite aşa am adunat peste o sută cincizeci de reprezentaţii cu spectacolul acesta atât de drag nouă. Ne-a părut foarte rău când a trebuit scos de pe afiş... a plecat Puiu Jipa. Totuşi am avut noroc. A venit Adrian Matioc şi am reluat spectacolul, prea puţin însă. Aveam şi alte proiecte în plan. Trebuia mers mai departe. Între timp piesa mai e pusă în scenă de acelaşi Cristian Ioan la Târgu-Mureş, Braşov, Bucureşti, Nitra (Slovacia), căpătând un nou titlu - BIGAMUL. Iată că în regia aceluiaşi Cristian Ioan, noi, Teatrul de Nord avem plăcerea să găzduim spectacolul cu piesa BIGAMUL II, care după spusele regizorului este mult peste Bigamul I. Noi îl credem şi aşteptăm cu înfrigurare şi curiozitate premiera.

Ar mai fi multe de povestit despre întâmplările din turneele de care pomeneam, dar mi-ar lua prea mult spaţiu, cam cât o sută de programe de sală (fără exagerare). Poate ne întâlnim la o cafea şi vă mai spun câte una-alta. Acum, cu regretul că, din motive obiective, nu fac parte din distribuţia de azi vă urez vizionare plăcută, fiind convins că ai mei colegi vă vor demonstra că  nu e un capăt de lume dacă nu mai sunt Puiu Jipa şi Radu Sas. Aplaudaţi-i, că merită!

Al dumneavoastră…

actor Radu Sas

 

După 20 de ani.... 

La 1 septembrie 1986 eram invitat la Teatrul de Nord din Satu Mare să pun în scenă o piesă a cărei realizare mi-a marcat întreaga existenţă ulterioară... piesa se numea „Haina cu două feţe” şi era unul din cele mai curajoase texte dramatice ale vremii... Jucau: Marina Procopie, Corneliu Jipa, Radu Sas, Vasile Blaga, Gavril Pinte, Carol Erdös... Spectacolul a fost făcut cu o indiferenţă nebună faţă de canoanele politice ale vremii şi, cât timp a fost jucat, toată lumea se întreba: „cum v-au dat voie?!”. Straniu este şi faptul că a doua zi după premieră am fost întrebat de d-na Maria Bradea, pe atunci prim-secretar al judeţului, dacă nu doresc să vin director la Teatrul de Nord. Cum nu aveam nici o secundă această intenţie am răspuns evident că nu. După şase luni de tratative am acceptat şi timp de 14 ani – cei mai frumoşi ani din tinereţea mea artistică – am încercat, împreună cu toţi colegii mei de breaslă, să dovedim că se poate face performanţă şi lângă cuiul de care e agăţată harta...

„Piticul din grădina de vară”, „Secretul familiei Poskett”, „Trilogia vilegiaturii”, „Europa – aport viu sau mort”, „Cum se cuceresc femeile”, „Soţie de rezervă”, „Cămila”, „Şi miniştrii calcă strâmb”, „Petru”, „Robespierre”, „O scrisoare pierdută”... am enumerat câteva din spectacolele realizate de mine la Teatrul de Nord, cu care mă mândresc şi acum...

Apoi, în 1992, am iniţiat Festivalul Internaţional „Teatru – Imagine”, care a devenit an de an mai provocator şi mai important în peisajul teatral european. Păcat că după şapte ediţii, în 1998, s-a găsit un conducător de judeţ să spună „eu nu dau bani pentru prostii de-astea!” şi să-şi pună în aplicare ideile luminate.

Aşa cum de la „Haina cu două feţe” mi s-a tras venirea la Satu Mare, tot aşa după această frază memorabilă mi-am luat biletul de plecare...

În iarna lui 2006 am început repetiţiile la „Prins în plasă”... exact după 20 de ani de la primul meu contact cu acest teatru talentat şi ambiţios.

Să nu credeţi că nu m-au năpădit nostalgiile când am urcat pe scenă... mai ales că am avut marea şansă să mă întâlnesc aici în cei 14 ani – care au zburat de parcă a fost ieri – cu cel mai generos public întâlnit în întreaga mea carieră.

Cristian Ioan

 

De sâmbătă, la Teatrul de Nord, “Bigamul 2” - comedie la cote maxime
Un tip are două neveste, la distanță de trei străzi una de alta. El fiind șofer de taxi, reușeste cum-necum să jongleze între ele... pâna când, într-o “bună” zi, copiii se cunosc pe net, taxiul are pană și începe nebunia. Incurcături, confuzii, invenții, situații disperate, lovituri de teatru (că doar de teatru vorbim aici), un final neașteptat și mult, mult râs sănătos. O comedie plină cu toate ingredientele genului și măiestrit construită: “Bigamul II - Prins in plasa” (Ray Cooney, 2000). A fost noua premieră a Teatrului de Nord, sâmbătă seara. 

Într-un decor simplu și totuși complex, în care fiecare detaliu are viața lui (bravo Alexandru Radu pentru scenografie), actorii secției române și-au dezlănțuit talentul de comedieni, dar fără a căuta efecte ieftine. Si-au jucat rolurile cu sinceritate și aplomb. Vasile Blaga, soțul plin de griji și mereu pe fugă, autoritar dar și persuasiv când situația o cere, rapid în “camuflaje”, comic fără a fi satir, și-a compus rolul echilibrat și credibil, cu rare exagerări. Radu Botar ne-a surprins plăcut - foarte versatil, cu o bună condiție fizică, absolut necesară într-un rol nebun, el fiind “jokerul” care duce comedia înainte, prin chestiile pe care le inventeaza ca să-și acopere prietenul. Comic, desigur, dar și oleaca tragic, căci oalele i se sparg lui în cap. Cele două doamne, Adriana Vaida (a jucat și în prima parte a poveștii, acum 15 ani) și Dana Moisuc, au ilustrat două tipuri feminine clasice: “mama Dolores”, îngrijorată și mereu dornică să placă (Adriana) și soția cu probleme, finuță, dar exasperată de câte se întâmplă (Dana). Superb au evoluat interpreții celor doi copii: Cosmin Brehuță (motociclistul băgăcios și credul, cu o replică-leitmotiv: “Stați așa!” și Mădălina Ciobănuc (adolescenta jucăușă și usor isterică, moștenire de la maică-sa). Marcel Mirea, în rolul bătrânului tată, care mereu o dă pe lângă subiect, dar ajută involuntar la descâlcirea ițelor, a fost o prezență de un comic aparte, cu câteva replici memorabile, de tot hazul. 
La 20 de ani de la debutul sătmărean, la 16 ani de la “Soție de rezervă”, regizorul Cristian Ioan a imprimat ritm, vervă și savoare unui spectacol dificil. A fost aplaudat la scenă deschisă împreună cu actorii, publicul primind foarte bine piesa, care se anunță un mare succes de casă, cu multe reprezentații de acum încolo.

Vasile A. – Informația zilei (ianuarie 2007)
Bilete online

SCENOGRAFIA

DISTRIBUTIA
Adriana Vaida
Barbara Smith
Dana Moisuc
Mary Smith
Radu Botar
Stanley Gardner

FOȘTI ANGAJAȚI ȘI COLABORATORI
Cristian Ioan
Regia artistică
Ritta Szabo
regie tehnică
Vasile Blaga
John Smith


Parteneri media
   
Abonare la Newsletter
Abonare

Creeat de Altersoft