
adaptare după Ion Creangă şi Anton Pann










STAGIUNEA 2000 - 2001
PROSTIA OMENEASCĂ
adaptare după Ion Creangă şi Anton Pann
Regia artistică: Andrei Mihalache
Scenografia: Alexandru Radu
Coregrafia: Gabriela Tănase
Data premierei: 19.09.2000
Distribuţia:
Soacra cu trei nurori - Livia Ungureanu
Lelea Nastasia - Viorica Suciu
Nora 1 - Adriana Vaida
Nora 2 - Rora Demeter
Nora 3 - Gabriela Dorgai
Ileana - Carmen Frăţilă
Omul bun - Carol Erdos
Povestitorul - Ioan Gavrilaş
Flăcău 1 - Vasile Blaga
Flăcău 2 - Cristian Dan
Flăcău 3 - Cosmin Domnişan
Vecina - Lucia Maria Racşan
Sufleur: Lucia Racşan
Ilustraţie muzicală şi sonorizare: Robert Costea
Lumini: Ioan Dindiligan
Regie tehnică: Ritta Szabo
RUGĂCIUNE
Când un om vine pe lume, împărtăşeşte taina botezului în faţa lui Dumnezeu. Mai apoi, în decursul vieţii, trece prin alte botezuri: şcoala, munca, dragostea... Printre aceste momente de sfinţenie se numără şi primul spectacol de teatru şi nici o fiinţă omenească nu ar fi întreagă fără această sfinţire în faţa altarului scenei, fără lepădarea de satana inculturii, fără ieşirea din întuneric la lumina unui reflector, la fel de vremelnică şi pâlpâitoare ca flacăra lumânării...
Şi cum nici o poartă nouă nu se deschide singură, îngăduiţi-ne să vă facem acest botez, cu speranţa că atunci când veţi fi cărunţi o să vă aduceţi aminte de noi ca despre nişte naşi.
"Lăsaţi copii să vină la ...TEATRU!"...
Andrei Mihalache
ORA DE PROSTIE
Copii, azi n-avem lecţii de Matematică sau Geografie. Vom vorbi numai despre...Prostie!...Ea, Prostia, s-a născut demult, pe când omul vedea paiul, dar nu vedea pomul. (Nu pentru că era noapte, ci fiindcă mintea nu-l ducea departe)... Dintr-o prostie, într-o clipă, oamenii au făcut o mie! Ba nu, un milion, fiindcă prostia trece de la om la om ca pojarul, cu carul. Când s-a răsturnat căruţa cu proşti, nătărăii s-au împrăştiat şi la sat, şi la oraş. N-au stat mult pe gânduri, că n-aveau pe ce. Şi un peşte gândeşte mai repede! Prostu-i rău de fire: iute găseşte altul, să-l admire. Cum prostul e omul ce gândeşte pe dos, ajunge tot mai jos, până dă cu capul de pământ. Când i-a apărut numele pe toate gardurile, au apărut şi partidele... Un prost-hăis, un prost-cea! Degeaba! Lucrurile bune le-au făcut proaste, ca în zilele noastre. Şi cum orice şchiop ajunge împărat în ţara ologilor, uneori, dacă eşti prost ajungi pe cel mai mare post, fiindcă ne e ruşine a le spune în faţă: "Măi, nătăfleaţă, du-te-n drumul tău, c-aici faci numai rău"!...
De-aceea, copii, puneţi mâna pe carte, fiindcă cine are carte - se zice - are parte! Şi dacă învăţaţi buchiile pe de rost, n-o să vă spună nimeni: "Uite un prost"...
Ioan Gavrilaş