Imagini

---

MOMO, adaptare după Michael Ende

Regia: Diana Dragoș

Scenografia: Anda Pop

Animații: Maria Brudașcă

Muzica originală: danaga

Light design: Lucian Moga, Alexandru Dancu

Traducerea: Yvette Davidescu

Asistent regie: Cosmin Adrian

Distribuția:

Momo - Roxana Fânață

Gigi/Ora tânăr - Andrei Gîjulete

Beppo/Ora bătrân - Ciprian Vultur

Oamenii cenușii - Cătălin Mares

Casiopeea - Crina Andriucă

Nino - Tibor Székely

Liliana – Anette Marka

Fussi - Bianco Erdei

Nicola - Cristian But

 

Mulțumiri: Lucia Maria Racșan

 __________

Regia tehnică: Eniko Botos

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Vlad Giurge

Proiecție video: Stike Molnar / Tudor Dreve

__________

Data premierei: 17 aprilie 2022

Vârsta recomandată: 12 +

Durata: 2h, 20 min., cu pauză
__________

Spectacolul imaginează o lume în care teatrul nu mai există decât ca loc de joacă pentru un grup de copii, întrerupți de niște apariții fantomatice tot mai prezente, care le propun un model de eficientizare a timpului și renunțarea la povești și joacă.

Nenumărate aplicații și gadget-uri ne preiau în numele eficienței sau al productivității tot mai mult din sarcini, ne organizează modul de lucru, de viață, de interacțiune socială, de cumpărături, de făcut mișcare, până și meditația și regăsirea de sine. Ecranele ne fură ore întregi în scroll-uri oferind mirajul prieteniei, iubirii, comunității, importanței, în timp scurt și cu efort minim. Tap-ul a înlocuit atingerea.(…) Nu mai populăm Pământul, ci Google Earth-ul, nu mai sperăm să ajungem la cer, ci ne asigurăm datele în Cloud (Byung Chul Han). Trăim cu obsesia bunăstării și a consumului în viteză, în timp ce ridicăm munți de gunoaie printre cei naturali. Integrăm plasticul până și în organismele noastre. Ne poluăm interior la fel cum poluăm natura.

„Momo” e despre regăsirea de sine prin poveste. Condusă de constelația Casiopeea spre strada Nicicând, fetița Momo descoperă sursa timpului în casa Niciunde, acasă la Maestrul Ora, și înțelege că timpul nu e linear ci ciclic, și că realitățile au loc concomitent. Fiecare om are acces și poate trăi oricând (într-)un timp interior care deschide o sumedenie de reflexii în povești. Trecem printr-o serie de crize în care spectacolele par aproape o aroganță, apar și dispar de pe scenă la o bătaie din gene. „Momo” e un spectacol tributar teatrului și poveștilor, cu credința că vor continua, în orice formă ar lua-o, să ne alunge frica de moarte.

Diana Dragoș

--------------
Cronici:

În viziunea tinerei regizoare Diana Dragoș, aventura prin care fetița-eroină descoperă lumea reală face trimitere la dezvoltarea de azi a tehnologiei ori la neajunsuri contemporane, cum ar fi, de pildă, poluarea, atât de evidentă în decor, și investighează cu voluptate lumea din propria visare a eroinei, cu teme specifice basmului. Spectacolul reușește să deschidă totodată piste de reflecție pentru spectatorul adult și este investit cu un mesaj purtăror de profund omagiu adus teatrului, ca depozitar de poveste, puterii lui ocrotitoare, poate chiar izbăvitoare în curgerea inexorabilă a timpului. Cele mai bine de două ceasuri ale reprezentației au fost urmărite de un public participativ la modul exemplar, un public alcătuit aproape exclusiv din elevi de gimnaziu cărora, de altfel, le este în primul rând adresat spectacolul. (Faptul nu este întâmplător, ci acest public-țintă își are locul bine determinat în conceptul managerial.) Era aici încă un semnal indubitabil al viabilității formulei alese: scenografia feerică (Anda Pop) potențată de light-designul frapant (Lucian Moga, Alexandru Dancu), o sugestivă componentă video (animații Maria Brudașcă) și muzica învăluitoare, precum un cânt al sferelor (Danaga), ce se armonizează cu magnetismul actorilor, începând cu protagonista Roxana Fânață, îngemănând ingenuitatea cu exuberanța în caracterizarea personajului, mereu prezentă în scenă ca un factor dătător de coagulare și dinamism pentru acțiunea împlinită alături de partenerii ei de joc care conturează la rându-le bogate și subtile relații: Andrei Gâjulete, Cătălin Mareș, Ciprian Vultur, Crina Andruică, Tibor Székely, Anette Marka, Bianco Erdei, Cristian But.
„Un teatru – două trupe – pasiune egal împărtășită”, cronică de teatru de Mariana Ciolan
https://leviathan.ro/un-teatru-doua-trupe-pasiune-egal-impartasita-cronica-de-teatru-de-mariana-ciolan/?fbclid=IwAR3nR47hWOuUXGHwRzP64nKbD57IDGclqySgsXAvF8LN5tvOcPWA-tZV0IA 
__________

Oana Balaci: În căutarea timpului pierdut - Momo la Showcase Teatrul de Nord, Satu Mare, 2023

martie 2023, LiterNet

Universalitatea conceptelor și alegoriilor din Momo este impresionantă. Într-o reprezentație de puțin peste două ore, textul piesei și montarea regizoarei comprimă o sumedenie de teme abordate precum timpul, copilăria, creativitatea, prietenia, tehnologia, răbdarea, linia fină dintre realitate și ficțiune sau dintre adevărat și fals, lupta dintre bine și rău, omniprezența deșeurilor cauzată de consumerism și puterea poveștilor. Însă esența poveștii din Momo rămâne una singură. "Cel mai rău lucru e să ți se îndeplinească visurile" îi mărturisește dezarmat Gigi protagonistei când se reîntâlnesc. Așadar care e concluzia? Că nu ar trebui să muncim vreodată pentru materializarea visurilor noastre? Sau mai bine, ca în căutarea propriului nostru timp pierdut, să nu încetăm niciodată să visăm?

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

__________

Adrian Țion: Înapoi la poveste - Momo la Showcase Teatrul de Nord, Satu Mare, 2023

martie 2023, LiterNet

Firul Ariadnei, întins prin labirintul basmului contemporan, trece și prin literatura lui Michael Ende și de acolo pe scenă. Fără îndoială că Michael Ende este unul dintre maeștrii "poveștilor fără sfârșit" stârnind interesul intrării în țara imaginară a Fanteziei. Pe acest drum a pornit și regizoarea Diana Dragoș extrapolând scenic substanța romanului-basm Momo al prozatorului german. Actualizând inspirat și localizând dezinvolt, adăugând și inventând temeinic, Diana Dragoș a adus pe scena Teatrului de Nord magia copilăririi într-un spectacol-feerie cu țintă dublă: divertisment și luare-aminte. De altfel, se știe că învățămintele prin mijlocirea divertismentului sunt mai bine primite. Și secția română a teatrului sătmărean a trecut la implementarea unui mesaj bine cumpănit, pe cât de atractiv pe atât de educativ. Pentru copiii de toate vârstele.

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici