Răzvan Rocaș: Absurditatea unui război al nimănui




Absurditatea unui război al nimănui - Tără(z)boi la Focus Drama, Satu Mare, 2018
Răzvan Rocaş
noiembrie 2018
Textul câştigător al concursului Focus Drama şi cel care a fost montat la Teatrul de Nord, în regia lui Ovidiu Caiţa se numeşte Tără(z)boi şi îi aparţine Marianei Starciuc. Spectacolul rezultat reprezintă o frescă grăitoare asupra fenomenului conflictual care se găseşte peste tot şi care îi afectează de fiecare dată pe cei nevinovaţi, pe cei care nu caută să se războiască şi pe cei care se jertfesc pentru o cauză care le este cel puţin neclară. Mai precis, piesa acesteia vorbeşte despre starea beligerantă din spaţiul transnistrian din 1992 şi despre iureşul în care au fost prinşi atât simpli săteni, cât şi mercenarii din puşcăriile ruseşti, ambele tabere fiind la fel de năucite de un ţel care nu le aparţinea, dar în care au fost implicaţi fără voia lor.
Spectacolul este montat sub forma unui jurnal pe care personajul principal, Ana, îl narează, fiind totodată ilustrat modul în care aceasta evoluează în mod forţat din cauza conflagraţiei, dintr-o simplă fetiţă devenind un supravieţuitor al atacurilor inamice. Pe lângă acest aspect, merită menţionată alegerea de-ai oferi acesteia trei voci şi trei chipuri diferite în persoanele actriţelor Roxana Fânaţă, Crina Andriucă şi Raluca Mara, pentru a prezenta cât mai cuprinzător experienţa prin care aceasta trece, astfel încât spectatorul nu este doar martorul episoadelor în care Ana este implicată, ci înţelege totodată şi ceea ce ea simţea şi gândea. Prin urmare, în majoritatea scenelor care o au protagonistă pe Ana, acest mecanism de dublare a vocii narative oferă o mai mare profunzime personajului, reuşind să şi desfacă acţiunea reprezentaţiei şi s-o clarifice. Mai mult de atât, alegerea de a avea mai multe Ane aduce şi un plus coerenţei acţiunii, astfel că nu este nicio nevoie ca firul narativ să fie întrerupt pentru a oferi vreo explicaţie suplimentară, ci totul se înlănţuie cursiv şi astfel se formează un discurs fluid şi comprehensiv.
Alte două prestaţii solide sunt oferite de Cătălin Mareş, respectiv de Ioana Cheregi, care completează acest tablou sumbru, dar care este pe alocuri asezonat cu mult umor, tocmai pentru a mai destinde întreaga atmosferă încărcată de reminiscenţele unei situaţii de mare criză. Cătălin Mareş îl joacă pe un soldat rus, scăpat din temniţa rusească şi trimis să lupte fără ca acesta să ştie măcar pentru ce luptă sau contra cui o face, singurul lui gând fiind acela de a rezista unui conflict care este pe cale să-ldevoreze. Întâlnirea sa cu Ana şi ascunderea sa în mijlocul sătenilor moldoveni este cea care, în mod paradoxal, îi va aduce sfârşitul. De altfel, o interpretare bună din partea unui actor care a obişnuit deja să aibă un joc natural şi personalitate.
Ioana Cheregi o joacă pe una dintre sătencele moldovence care, cu toate că nu-şi doreşte războiul, este prima care se mobilizează şi care îşi mobilizează mai apoi toţi consătenii, ea fiind în fapt imaginea veridică şi cea mai apropiată a unui lider, a unei voci puternice în vremuri tulburi. Un rol care i se potriveşte ca o mănuşă, fiind una dintre actriţele pline de carismă şi capabile să ducă astfel de roluri cu greutate, păstrând nealterată structura internă a personajului.
Textul pe care Mariana Starciuc l-a scris are un puternic iz emoţional şi în ciuda faptului că abordeză un subiect sumbru, încearcă să contureze totul într-o lumină comică, ceea ce parţial se păstrează şi în spectacolul montat de Ovidiu Caiţa. Cu toate acestea, el oferă şi o doză semnificativă de dramatism, lăsând însă neatinse nuanţele pe care autoarea le inserează în piesa ei, ba chiar le accentuează prin construcţia scenică a personajelor, prin cea a discursului şi cea a situaţiilor, prezentând nu doar tragedia unui astfel de eveniment, dar şi absurditatea care vine odată cu ea, precum şi frica iminentă.
Mai mult de-atât, imaginarul pe care regizorul sătmărean îl construieşte contribuie şi el în mod decisiv în forma finală a spectacolului, starea de beligeranţă fiind amplificată printr-o serie de elemente care să dinamizeze şi mai mult ritmul spectacolului, care nu lasă vreo clipă de respiro, totul petrecându-seîntr-o notă alertă şi antrenantă. Un rol important îl are şi decorul semnat de Anda Pop, care introduce întreaga scenă într-un mediu sumbru şi nesigur, având de asemenea calitatea unei ambivalenţe care să servească trecerilor rapide între cele două tabere angrenate în conflict, dar şi pentru a uşura trecerea de la momentele sub aparenţă liniştite către clipele în care sunt haşurate momentele critice.
Tără(z)boi este un spectacol puternic, care abordează un subiect nu tocmai comod şi îl tratează fără menajamente, prezentând la rece faptele şi urmările reale ale acelor evenimente. Reprezentaţia Teatrului de Nord ilustrează o altă pată din lunga istorie a conflagraţiilor şi o critică prin modul ironic în care îşi conturează unele dintre personaje şi discursurile atât de goale pe care acestea le au, dar şi despre urâţenia pe care războiul o are în general, despre pierderile abominabile şi absolut inutile pe care le pricinuieşte, cât şi, vorbind la particular, despre o situaţie care continuă să existe şi să fie la fel de tensionată şi astăzi. În fapt, putem vorbi despre un comentariu acid asupra unui fenomen care nu doar că refuză să evite omenirea, dar şi care stă suspendată, în aşteptare, mai mereu.
Tără(z)boi
De Mariana Starciuc
Regia: Ovidiu Caiţa
Distribuţia: Adriana Vaida, Alexandra Odoroagă, Anca Dogaru, Andrei Gîjulete, Ciprian Vultur, Crina Andriucă, Cătălin Mareş, Ioana Cheregi, Raluca Mara, Romul Moruţan, Roxana Fânaţă, Stelian Roşian.
Scenografia: Anda Pop
Muzica: Andrei Raicu
Video design: Dimitris Palade
Light design: Lucian Moga, Alexandru Dancu
Spectacolul este montat sub forma unui jurnal pe care personajul principal, Ana, îl narează, fiind totodată ilustrat modul în care aceasta evoluează în mod forţat din cauza conflagraţiei, dintr-o simplă fetiţă devenind un supravieţuitor al atacurilor inamice. Pe lângă acest aspect, merită menţionată alegerea de-ai oferi acesteia trei voci şi trei chipuri diferite în persoanele actriţelor Roxana Fânaţă, Crina Andriucă şi Raluca Mara, pentru a prezenta cât mai cuprinzător experienţa prin care aceasta trece, astfel încât spectatorul nu este doar martorul episoadelor în care Ana este implicată, ci înţelege totodată şi ceea ce ea simţea şi gândea. Prin urmare, în majoritatea scenelor care o au protagonistă pe Ana, acest mecanism de dublare a vocii narative oferă o mai mare profunzime personajului, reuşind să şi desfacă acţiunea reprezentaţiei şi s-o clarifice. Mai mult de atât, alegerea de a avea mai multe Ane aduce şi un plus coerenţei acţiunii, astfel că nu este nicio nevoie ca firul narativ să fie întrerupt pentru a oferi vreo explicaţie suplimentară, ci totul se înlănţuie cursiv şi astfel se formează un discurs fluid şi comprehensiv.
Alte două prestaţii solide sunt oferite de Cătălin Mareş, respectiv de Ioana Cheregi, care completează acest tablou sumbru, dar care este pe alocuri asezonat cu mult umor, tocmai pentru a mai destinde întreaga atmosferă încărcată de reminiscenţele unei situaţii de mare criză. Cătălin Mareş îl joacă pe un soldat rus, scăpat din temniţa rusească şi trimis să lupte fără ca acesta să ştie măcar pentru ce luptă sau contra cui o face, singurul lui gând fiind acela de a rezista unui conflict care este pe cale să-ldevoreze. Întâlnirea sa cu Ana şi ascunderea sa în mijlocul sătenilor moldoveni este cea care, în mod paradoxal, îi va aduce sfârşitul. De altfel, o interpretare bună din partea unui actor care a obişnuit deja să aibă un joc natural şi personalitate.
Ioana Cheregi o joacă pe una dintre sătencele moldovence care, cu toate că nu-şi doreşte războiul, este prima care se mobilizează şi care îşi mobilizează mai apoi toţi consătenii, ea fiind în fapt imaginea veridică şi cea mai apropiată a unui lider, a unei voci puternice în vremuri tulburi. Un rol care i se potriveşte ca o mănuşă, fiind una dintre actriţele pline de carismă şi capabile să ducă astfel de roluri cu greutate, păstrând nealterată structura internă a personajului.
Textul pe care Mariana Starciuc l-a scris are un puternic iz emoţional şi în ciuda faptului că abordeză un subiect sumbru, încearcă să contureze totul într-o lumină comică, ceea ce parţial se păstrează şi în spectacolul montat de Ovidiu Caiţa. Cu toate acestea, el oferă şi o doză semnificativă de dramatism, lăsând însă neatinse nuanţele pe care autoarea le inserează în piesa ei, ba chiar le accentuează prin construcţia scenică a personajelor, prin cea a discursului şi cea a situaţiilor, prezentând nu doar tragedia unui astfel de eveniment, dar şi absurditatea care vine odată cu ea, precum şi frica iminentă.
Mai mult de-atât, imaginarul pe care regizorul sătmărean îl construieşte contribuie şi el în mod decisiv în forma finală a spectacolului, starea de beligeranţă fiind amplificată printr-o serie de elemente care să dinamizeze şi mai mult ritmul spectacolului, care nu lasă vreo clipă de respiro, totul petrecându-seîntr-o notă alertă şi antrenantă. Un rol important îl are şi decorul semnat de Anda Pop, care introduce întreaga scenă într-un mediu sumbru şi nesigur, având de asemenea calitatea unei ambivalenţe care să servească trecerilor rapide între cele două tabere angrenate în conflict, dar şi pentru a uşura trecerea de la momentele sub aparenţă liniştite către clipele în care sunt haşurate momentele critice.
Tără(z)boi este un spectacol puternic, care abordează un subiect nu tocmai comod şi îl tratează fără menajamente, prezentând la rece faptele şi urmările reale ale acelor evenimente. Reprezentaţia Teatrului de Nord ilustrează o altă pată din lunga istorie a conflagraţiilor şi o critică prin modul ironic în care îşi conturează unele dintre personaje şi discursurile atât de goale pe care acestea le au, dar şi despre urâţenia pe care războiul o are în general, despre pierderile abominabile şi absolut inutile pe care le pricinuieşte, cât şi, vorbind la particular, despre o situaţie care continuă să existe şi să fie la fel de tensionată şi astăzi. În fapt, putem vorbi despre un comentariu acid asupra unui fenomen care nu doar că refuză să evite omenirea, dar şi care stă suspendată, în aşteptare, mai mereu.
Tără(z)boi
De Mariana Starciuc
Regia: Ovidiu Caiţa
Distribuţia: Adriana Vaida, Alexandra Odoroagă, Anca Dogaru, Andrei Gîjulete, Ciprian Vultur, Crina Andriucă, Cătălin Mareş, Ioana Cheregi, Raluca Mara, Romul Moruţan, Roxana Fânaţă, Stelian Roşian.
Scenografia: Anda Pop
Muzica: Andrei Raicu
Video design: Dimitris Palade
Light design: Lucian Moga, Alexandru Dancu
Focus Drama
FOCUS ÎN DIALOG | PROGRAM SPECTACOLEFOCUS ÎN DIALOG | 8 – 10 noiembrie 2024
METAMORFOZE în CĂRUȚA CU TEATRU, ediția a II-a
„Căruța cu Teatru” – ediția a II-a
Textele câștigătoare ale concursului de dramaturgie Focus Drama, ediția a III-a
Regulamentul concursului cu tema „Spațiul dintre noi” - FOCUS DRAMA, ediția a III a
FOCUS DRAMA, ediția a III-a
Un nou proiect al asociației Focus Drama: CĂRUȚA CU TEATRU
FOCUS FEST 2022, ediția I
Proiectul FOCUS YOUTH a ajuns la final
Ateliere gratuite de teatru pentru liceeni din Satu Mare
FOCUS FEST 2022
Cronică de Claudiu Groza, revista Tribuna
Dramaturgia românească contemporană în focus la Teatrul de Nord
FOCUS DRAMA, ediția 2021
3-5 decembrie 2021, weekend dedicat dramaturgiei românești contemporane
Rezultatele concursului de dramaturgie cu tema INSULA
Concurs de dramaturgie cu tema INSULA
Răzvan Rocaș: Absurditatea unui război al nimănui
Vasile Andreica: “Tără(z)boi”, sau jocul vieţii şi al morţii într-o ţară a nimănui
Răzvan Rocaș: Fărâme de amintiri readuse la suprafaţă
Răzvan Rocaș: Represaliile paranoice ale unei minţi ignorante
Răzvan Rocaș: Despre abuz şi părinte în noul mileniu
Răzvan Rocaș: Sono una leonessa rumena
Răzvan Rocaș: Despre dilemele nespuse ale generaţiilor
FOCUS DRAMATURGIA ROMÂNEASCĂ
TĂRĂ(Z)BOI
SPECTACOLE-LECTURĂ
Spectacol invitat: M.I.S.A.PĂRUT
Spectacol invitat: SCRISORI DE PE FRONT
Interviu cu Mariana Starciuc, autoarea textului TĂRĂ(Z)BOI
Proiectul FOCUS DRAMA
Rezultatele concursului de dramaturgie
CONCURS DE DRAMATURGIE / Focus Drama: Ro