23 septembrie 2023
 

La 13 octombrie 1898, acum 125 de ani, se naște George Mihail-Zamfirescu, fiul căruțașului Petre Mihai și al Linei (Raluca) Costache.

„Micul George se arată încă din primii ani, copil cu sensibilitate ascuțită, mereu gata să plîngă pentru „toți mărăcinii pămîntului”, înfiorat de marile taine ale vieții. Se caracteriza printr-o emotivitate bolnăvicioasă, avea nervii ascuțiți prea de timpuriu și se dovedea înspăimântat de aspectele groaznice ale vieții, la vîrsta nevinovăției și a neștiinței.”

Între 1905 și 1916 urmează școala primară și șase clase la un liceu din București. În 1916 se decretează mobilizare generală, când încă nu are 18 ani împliniți, și merge pe front. Scrie încă din timpul războiului, dar caietul său de însemnări îi este confiscat de ocupanții germani.

În 1918, la 20 de ani, debutează cu poezia 𝑉𝑒𝑟𝑠𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒 în revista lui Alexandru Macedonski, 𝐿𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙, cu pseudonimul Gemi, poreclă pe care o folosea și cu cei mai apropiați lui. În aceeași perioadă inițiază 𝐴𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑡̦𝑖𝑎 𝑇𝑖𝑛𝑒𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖. Mai târziu, Gemi mărturisește: „Afară de Al. Macedonski, care mă încuraja pe vremea când scriam versuri (versuri proaste, așadar atunci când nu eram scriitor…) nimeni nu mi-a întins, efectiv, o mână de ajutor. A trebuit să muncesc, ca să mă găsesc și să răzbat singur. Nu mai vreau să treacă și alții pe unde am trecut eu.”

În 1922 se căsătorește cu scriitoarea Florence Georgescu și în același an pleacă la Satu Mare, ca funcționar al Asigurărilor sociale, unde va sta până în 1924. Mai multe despre perioada sa sătmăreană, într-o postare ulterioară. Tot în 1924 debutează ca scriitor cu 𝐹𝑙𝑎𝑚𝑢𝑟𝑎 𝐴𝑙𝑏𝑎̆, publicată la o editură sătmăreană, volum bazat pe ororile trăite în Primul Război Mondial. Din acest moment, activitatea lui George Mihail-Zamfirescu va fi susținută în fiecare an de o nouă publicare a vreunei cărți sau piese de teatru, ori de proiectele de regie și conducere de teatre, în paralel cu activitatea lui de ziarist și gazetar:

1925 – este publicată prima sa piesă de teatru, 𝐶𝑢𝑚𝑖𝑛𝑒𝑐𝑎̆𝑡𝑢𝑟𝑎.

1926 – publică volumul de proză 𝐺𝑎𝑧𝑑𝑎 𝑐𝑢 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑢𝑚𝑒𝑧𝑖.

1927 – apare a doua sa piesă, și cea mai celebră, 𝐷𝑜𝑚𝑛𝑖𝑠̦𝑜𝑎𝑟𝑎 𝑁𝑎𝑠𝑡𝑎𝑠𝑖𝑎.

1929 – lucrează ca regizor la Teatrul Național din Cernăuți. Devine membru al 𝐴𝑠𝑜𝑐𝑖𝑎𝑡̦𝑖𝑒𝑖 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖.

1930 – publică piesele de teatru 𝐴𝑑𝑜𝑛𝑖𝑠 și 𝐺.𝑅. 8.

1931 – înființează compania teatrală 𝑀𝑎𝑠𝑐𝑎 și publică romanul 𝑀𝑎𝑑𝑜𝑛𝑎 𝑐𝑢 𝑡𝑟𝑎𝑛𝑑𝑎𝑓𝑖𝑟𝑖, pentru care primește 𝑃𝑟𝑒𝑚𝑖𝑢𝑙 𝑆𝑜𝑐𝑖𝑒𝑡𝑎̆𝑡̦𝑖𝑖 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑅𝑜𝑚𝑎̂𝑛𝑖.

1932 – lucrează ca redactor la 𝐹𝑎𝑐𝑙𝑎 și înființează compania de teatru 13+1.

1933 – publică primul roman din ciclul dramatic 𝐵𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎, 𝑀𝑎𝑖𝑑𝑎𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑑𝑟𝑎𝑔𝑜𝑠𝑡𝑒.

1933 - 1939 – deține funcția de director de scenă la Teatrul Național din Iași, unde montează 25 de spectacole.

1935 – publică al doilea roman din ciclul 𝐵𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎, 𝑆𝑓𝑎̂𝑛𝑡𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑒𝑟𝑢𝑠̦𝑖𝑛𝑎𝑟𝑒, alături de piesa de teatru 𝐼𝑑𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑠̦𝑖 𝐼𝑜𝑛 𝐴𝑛𝑎𝑝𝑜𝑑𝑎.

1937 - 1938 – lucrează ca redactor la 𝐴𝑑𝑒𝑣𝑎̆𝑟𝑢𝑙 și 𝐷𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡̦𝑎.

1938 – publică volumul de cronici dramatice 𝑀𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑛𝑒𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒.

1939 – publică volumul 𝐶𝑎̂𝑛𝑡𝑒𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟, al treilea roman din ciclul dramatic 𝐵𝑎𝑟𝑖𝑒𝑟𝑎, alături de piesa de teatru 𝑆𝑎𝑚.

Moare la aproape 41 de ani, pe 8 octombrie 1939, cu manuscrise neterminate lăsate pe masa de lucru, și cu altele nepublicate, care for apărea în postum.

Datorită activității lui marcante dar și legăturii lui cu orașul nostru, pentru a comemora acest imens om de teatru, scriitor, dramaturg și eseist, vă propunem să-l descoperim împreună pe George Mihail-Zamfirescu și să-i descoasem viața și existența până ajungem la prietenul Gemi, la omul simplu care a trăit aproape toată viața lui în mahala și sărăcie și care a murit în numele celui mai important principiu care l-a ghidat în viață și pe care a încercat să-l spună neîncetat prin opera lui: iubirea de oameni.

Ilustrația este coperta volumului de 𝐶𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑜𝑛𝑑𝑒𝑛𝑡̦𝑎̆ a lui G. M.-Zamfirescu, semnată de Francisc Kalab.

#delaZamfiresculaGemi