26 septembrie 2023

Văzând activitatea intensă și entuziastă a lui G. M.-Zamfirescu, nu putem să nu ne întrebăm de unde a pornit această pasiune pentru scris, ce l-a determinat pe Gemi să pună primele sale cuvinte pe foaie.

Într-un interviu publicat în noiembrie 1935 lui Gemi îi este pusă o întrebare simplă: de ce scrie? Răspunsul său:

𝐶𝑖̂𝑛𝑑 𝑒𝑟𝑎𝑚 𝑚𝑖𝑐, 𝑚𝑎̆ 𝑗𝑢𝑐𝑎𝑚 𝑓𝑎̆𝑐𝑖̂𝑛𝑑 𝑎𝑣𝑖𝑜𝑎𝑛𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑠𝑝𝑒𝑡𝑒𝑧𝑒 𝑑𝑒 𝑏𝑟𝑎𝑑 𝑠̧𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑝𝑖̂𝑛𝑧𝑎̆ 𝑠𝑎𝑢 𝑚𝑜𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑣𝑖̂𝑛𝑡, 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑒 𝑝𝑢𝑛𝑒𝑎𝑚 𝑖̂𝑛 𝑓𝑢𝑛𝑐𝑡̧𝑖𝑢𝑛𝑒 𝑐𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎𝑙 – 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟 𝑐𝑢 𝑐𝑎𝑧𝑎𝑛 𝑑𝑒 𝑎𝑏𝑢𝑟𝑖. 𝐿𝑎𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑎 𝑚𝑎𝑔𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑚𝑎𝑖 𝑡𝑖̂𝑟𝑧𝑖𝑢 𝑢𝑛 𝑎𝑝𝑎𝑟𝑎𝑡 𝑐𝑖𝑛𝑒𝑚𝑎𝑡𝑜𝑔𝑟𝑎𝑓𝑖𝑐, 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑐𝑒𝑟𝑐𝑎𝑚 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑝𝑢𝑛 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑠̧𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑢 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑜𝑟𝑢𝑙 𝑚𝑜𝑡𝑜𝑟𝑎𝑠̧𝑢𝑙𝑢𝑖, 𝑚𝑖-𝑎 𝑖̂𝑛𝑐𝑖̂𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑜 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑏𝑢𝑛𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑒. 𝑀𝑖-𝑎𝑢 𝑖̂𝑛𝑐𝑖̂𝑛𝑡𝑎𝑡 𝑠𝑎𝑢, 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑧𝑖𝑠, 𝑚𝑖-𝑎𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑡̧𝑖𝑡 𝑜 𝑏𝑢𝑛𝑎̆ 𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑎̆𝑟𝑖𝑒 – 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑗𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖 𝑎𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑒𝑟𝑎 𝑜 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟𝑎̆ 𝑔𝑟𝑖𝑗𝑎̆: 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑓𝑖𝑢, 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟…

𝑁𝑎̆𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑠̧𝑖 𝑐𝑟𝑒𝑠𝑐𝑢𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑡𝑖𝑒𝑟 𝑖𝑛𝑑𝑢𝑠𝑡𝑟𝑖𝑎𝑙, 𝑣𝑎̆𝑧𝑢𝑠𝑒𝑚 𝑎𝑡𝑖̂𝑡𝑎 𝑚𝑖𝑧𝑒𝑟𝑖𝑒 𝑠̧𝑖 𝑎𝑡𝑖̂𝑡𝑒𝑎 𝑜𝑟𝑜𝑟𝑖, 𝑡𝑟𝑎̆𝑖𝑠𝑒𝑚 𝑎𝑡𝑖̂𝑡𝑒𝑎 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑎𝑖𝑚𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑣𝑜𝑙𝑡𝑎̆, 𝑐𝑎̆ 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑜𝑐𝑢𝑝 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑣𝑎, 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑚𝑎𝑖 𝑔𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑠𝑐 𝑙𝑎 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐 𝑠̧𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑑𝑜𝑠𝑒𝑠𝑐 𝑐𝑖̂𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑡𝑜𝑡 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙 𝑧𝑖𝑙𝑒𝑖, 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑝𝑜𝑡 𝑑𝑜𝑟𝑚𝑖 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒𝑎. 𝐴𝑙𝑡𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑖, 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙 𝑐𝑢𝑚 𝑒𝑟𝑎𝑚, 𝑠𝑡𝑎𝑚 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎̆ 𝑛𝑜𝑎𝑝𝑡𝑒𝑎 𝑐𝑢 𝑜𝑐ℎ𝑖𝑖 𝑖̂𝑛 𝑡𝑎𝑣𝑎𝑛 𝑠̧𝑖 𝑚𝑎̆ 𝑔𝑖̂𝑛𝑑𝑒𝑎𝑚 𝑙𝑎 𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑑𝑟𝑎̆𝑐𝑜𝑣𝑒𝑛𝑖𝑖: 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑚𝑜𝑟 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎̆𝑡𝑜𝑟𝑖𝑖 𝑠̧𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑒 𝑐𝑖̂𝑛𝑑 𝑚𝑜𝑟𝑖, 𝑐𝑢𝑚 𝑠𝑡𝑎𝑢 𝑖̂𝑛 𝑝𝑎̆𝑚𝑖̂𝑛𝑡 𝑠̧𝑖 𝑐𝑢𝑚 𝑣𝑖𝑛 𝑙𝑎 𝑒𝑖 𝑠̧𝑒𝑟𝑝𝑖𝑖 𝑠̧𝑖 𝑣𝑖𝑒𝑟𝑚𝑖𝑖, 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑜𝑟 𝑠̧𝑖 𝑒𝑢, 𝑐𝑢𝑚 𝑎𝑚 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑡𝑎𝑢 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑟𝑚𝑖̂𝑛𝑡, 𝑠𝑎𝑢 𝑐𝑒𝑟𝑢𝑙 𝑠̧𝑖, 𝑑𝑖𝑛𝑐𝑜𝑙𝑜 𝑑𝑒 𝑒𝑙, 𝑎𝑙𝑡 𝑐𝑒𝑟 𝑠̧𝑖 𝑝𝑒 𝑢𝑟𝑚𝑎̆ 𝑎𝑙𝑡𝑢𝑙, 𝑝𝑖̂𝑛𝑎̆ 𝑢𝑛𝑑𝑒? 𝐷𝑢𝑝𝑎̆ 𝑐𝑢𝑚 𝑣𝑒𝑧𝑖, 𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑛𝑖𝑚𝑖𝑐𝑢𝑟𝑖, 𝑓𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑔𝑖𝑐𝑒 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑜𝑝𝑖𝑙𝑢𝑙 𝑑𝑒 𝑎𝑡𝑢𝑛𝑐𝑖…

𝑇𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑜𝑐𝑢𝑝, 𝑠𝑖𝑚𝑡̧𝑒𝑎𝑚 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑖𝑛𝑣𝑒𝑛𝑡𝑒𝑧 𝑚𝑎𝑠̧𝑖𝑛𝑖 𝑠̧𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑖𝑛𝑠𝑡𝑎𝑙𝑒𝑧, 𝑝𝑒 𝑝𝑎̆𝑙𝑖𝑚𝑎𝑟𝑢𝑙 𝑐𝑎𝑠𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑝𝑒 𝑠̧𝑜𝑠𝑒𝑎𝑢𝑎 𝐵𝑎𝑠𝑎𝑟𝑎𝑏 𝑁𝑜. 56 𝑜 𝑓𝑎𝑏𝑟𝑖𝑐𝑎̆ 𝑖̂𝑛 𝑚𝑖𝑛𝑖𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆, 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑑𝑎𝑢 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑓𝑎𝑛𝑡𝑒𝑧𝑖𝑒𝑖 𝑠𝑎̆ 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑒𝑧𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑢𝑛 𝑓𝑒𝑙 𝑜𝑎𝑟𝑒𝑐𝑎𝑟𝑒. 𝐹𝑟𝑖𝑐𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑟𝑎̆𝑚𝑖̂𝑛𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑑𝑒 𝑎 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡̧𝑖 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟 𝑎 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑣𝑖𝑛𝑠𝑎̆, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑑𝑖𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎̆, 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑙𝑒𝑐𝑡𝑢𝑟𝑖. 𝑆𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑡̧𝑖 𝑠𝑒 𝑝𝑎𝑟𝑎̆ 𝑐𝑢𝑟𝑖𝑜𝑠 𝑐𝑎̆ 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑐𝑎̆𝑟𝑡̧𝑖 𝑐𝑖𝑡𝑖𝑡𝑒 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑖𝑒𝑠𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢, 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐𝑎𝑡𝑒 𝑖̂𝑛 𝑏𝑖𝑏𝑙𝑖𝑜𝑡𝑒𝑐𝑖𝑙𝑒 𝑝𝑜𝑟𝑡𝑎𝑡𝑖𝑣𝑒, 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡𝑖𝑡𝑢𝑖𝑎𝑢, 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑡𝑟𝑎𝑔𝑖𝑐𝑢𝑙 𝑑𝑖𝑛 𝑒𝑥𝑖𝑠𝑡𝑒𝑛𝑡̧𝑎 𝑠̧𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑔𝑖̂𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑚𝑒𝑙𝑒, 𝑜 𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑒𝑟𝑒 𝑠̧𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑎𝑠̧𝑡𝑒𝑟𝑒, 𝑝𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑖𝑑𝑒𝑛𝑡𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑎 𝑑𝑒𝑠𝑡𝑖𝑛𝑒𝑙𝑜𝑟. 𝐶𝑖̂𝑛𝑑 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑡𝑖̂𝑙𝑛𝑖𝑡, 𝑖̂𝑛 𝑝𝑟𝑜𝑧𝑎̆, 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑜𝑣𝑒𝑑𝑎𝑛𝑖𝑒, 𝑖̂𝑛 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑢𝑛 𝑜𝑚 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑝𝑢𝑠 𝑖̂𝑠̧𝑖 𝑠𝑡𝑟𝑖𝑔𝑎 𝑟𝑒𝑣𝑜𝑙𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑛𝑔𝑟𝑖𝑗𝑜𝑟𝑎̆𝑟𝑖𝑙𝑒, 𝑎𝑚 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑠 𝑟𝑜𝑠𝑡𝑢𝑙 𝑙𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑖𝑖 𝑠̧𝑖 𝑛-𝑎𝑚 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑣𝑢𝑡, 𝑝𝑖̂𝑛𝑎̆ 𝑎𝑧𝑖, 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎𝑟𝑒.

𝐴𝑐𝑢𝑚 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑔𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑢, 𝑑𝑒 𝑐𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑡 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑐𝑟𝑖𝑢?

𝐹𝑎̆𝑟𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑑𝑜𝑖𝑎𝑙𝑎̆, 𝑛𝑢 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑢𝑛 𝑟𝑎̆𝑠𝑓𝑎̆𝑡̧𝑎𝑡 𝑖̂𝑛 𝑣𝑖𝑎𝑡̧𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑙𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆. 𝐴𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑙𝑎̆𝑢𝑑𝑎𝑡, 𝑑𝑎𝑟 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑛𝑗𝑢𝑟𝑎𝑡. 𝑅𝑒𝑐𝑒𝑛𝑡, 𝑎𝑚 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑖̂𝑛𝑗𝑢𝑟𝑎𝑡 𝑖̂𝑛𝑡𝑟-𝑜 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒, 𝑐𝑢 𝑑𝑜𝑖 𝑎𝑛𝑖 𝑖̂𝑛 𝑢𝑟𝑚𝑎̆, 𝑠𝑒 𝑚𝑎̂𝑛𝑑𝑟𝑖𝑠𝑒 𝑐𝑢 𝑐𝑜𝑙𝑎𝑏𝑜𝑟𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑚𝑒𝑎. 𝐷𝑎𝑟 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡𝑎 𝑛𝑢-𝑖 𝑢𝑛 𝑚𝑜𝑡𝑖𝑣 𝑠𝑎̆ 𝑓𝑖𝑢 𝑠𝑎𝑢 𝑠𝑎̆ 𝑚𝑎̆ 𝑝𝑟𝑒𝑓𝑎𝑐 𝑐𝑎̆ 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑠𝑐𝑎̂𝑟𝑏𝑖𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑖𝑡𝑒𝑟𝑎𝑡𝑢𝑟𝑎̆. 𝑀𝑎̆ 𝑑𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑛𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑖̂𝑛𝑡̧𝑒𝑙𝑒𝑠, 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑒 𝑜 𝑝𝑟𝑜𝑏𝑙𝑒𝑚𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑡𝑒𝑚𝑝𝑒𝑟𝑎𝑚𝑒𝑛𝑡 𝑠̧𝑖 𝑖̂𝑛 𝑒𝑔𝑎𝑙𝑎̆ 𝑚𝑎̆𝑠𝑢𝑟𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑙𝑜𝑔𝑖𝑐𝑎̆ 𝑠̧𝑖 𝑓𝑎𝑡𝑎𝑙𝑎̆ 𝑐𝑖𝑜𝑐𝑛𝑖𝑟𝑒 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑟𝑒𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑠̧𝑖 𝑐𝑜𝑛𝑡𝑒𝑚𝑝𝑜𝑟𝑎𝑛𝑒𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒. 𝑆𝑐𝑟𝑖𝑢, 𝑖̂𝑛𝑠𝑎̆, 𝑐𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑚𝑎̆ 𝑠𝑖𝑚𝑡 𝑠𝑖𝑛𝑔𝑢𝑟 𝑠̧𝑖 𝑑𝑖𝑛 𝑛𝑒𝑣𝑜𝑖𝑎 𝑑𝑒 𝑎 𝑚𝑎̆𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑖 𝑔𝑎̂𝑛𝑑𝑢𝑟𝑖 𝑠̧𝑖 𝑠𝑒𝑛𝑡𝑖𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒.

𝐷𝑒 𝑐𝑒 𝑝𝑢𝑏𝑙𝑖𝑐?

𝐷𝑎, 𝑖𝑎𝑡𝑎̆ 𝑜 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑟𝑒 𝑙𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑟𝑎̆𝑠𝑝𝑢𝑛𝑠𝑢𝑙 𝑛𝑢 𝑎𝑟 𝑓𝑖 𝑡𝑜𝑐𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑠̧𝑎 𝑑𝑒 𝑢𝑠̧𝑜𝑟.

𝐷𝑎𝑟 𝑎𝑠𝑡𝑎 𝑒 𝑎𝑙𝑡𝑎̆ 𝑖̂𝑛𝑡𝑟𝑒𝑏𝑎𝑟𝑒.

Putem oare să credem, având în vedere acest răspuns, că oricât de mult și-ar fi iubit familia și oricât de mulți oameni ar fi avut alături în activitatea sa, Gemi continua să se simtă, fără să vrea, singur? Nu putem ști sigur. Însă ce putem deduce cu siguranță este rădăcina pură din spatele activității lui artistice, esența de copil singuratic și curios care vrea să-și ocupe mintea (sau, poate, să și-o liniștească), și care, dacă citim cu atenție, se poate observa printre rândurile scriiturii lui.

În fotografie – Gemi la vârsta de 5 ani.

#delaZamfiresculaGemi