𝑈𝑛 𝑡𝑒𝑎𝑡𝑟𝑢 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑡𝑜𝑟𝑖 𝑣𝑎 𝑡𝑟𝑒𝑏𝑢𝑖 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑐𝑎𝑢𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑙𝑎 𝑒𝑙 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎ℎ𝑎𝑙𝑎. – Gemi, din credința absolută în vorbele sale, va înființa, în 1931, prima sa companie profesionistă de teatru. 

Compania 𝑀𝑎𝑠𝑐𝑎 a fost gândită de Gemi ca o trupă ambulantă care să joace pe scenele ateneelor populare din periferia Bucureștiului. G. M.-Zamfirescu căuta să creeze un teatru care să fie cu adevărat pentru muncitori, pentru oamenii de rând care trăiau în mahalalele Bucureștiului și cărora el le știa cel mai bine doleanțele. A fost printre singurii, dacă nu chiar singurul om de teatru din vremea sa care a gândit un repertoriu după principiile care ghidează și azi un manager sănătos de teatru: artă pentru public, și nu artă pentru artă, teatru care să caute spectatorii și să iasă în întâmpinarea lor, teatru care să fie relevant vremurilor și publicurilor căruia i se adresează. 

Transcriem câteva citate din articolul 𝑃𝑒𝑟𝑠𝑝𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣𝑒, semnat de teatrologul (căci da, putem să-i zicem teatrolog, cu atât mai mult cu cât gândirea sa nu era învățată, ci bazată pe instinct) George Mihail-Zamfirescu:

„Oamenii de teatru și de competență s-au mirat că o piesă respinsă de teatrele particulare poate fi scrisă cu talent, că se pot monta șase tablouri pe o scenă mizeră de ateneu popular și, mai ales, că „dincolo, peste maidane”, este un public dornic de teatru, capabil să înțeleagă și să se entuziasmeze…”

„Am avut destul timp să ne convingem că de la cele trei teatre din centru nu putem cere prea mult. Actualii conducători, oricîtă bunăvoință ar avea, nu ne pot înțelege. Noi valorificăm adevăruri umane pe cari ei le cred erezii, tatonăm formule noi, realizăm în alt ritm și întrezărim orizonturi sufletești inexistente pentru miopia lor.”

„La mahala e terenul virgin al spectatorilor cari vin pentru prima oară la teatru. Tot la mahala sunt intelectualii. Și unii și alții au primit spectacolul bun cu entuziasm. Aci ar fi publicul nostru de mîine. Numai să vrem. Numai să știm să muncim, ca să ni-l apropiem.

De la margini spre centru au pornit toate revoluțiile.

De la margini spre centru poate începe și ofensiva noastră literară și artistică de mîine.” 

(...) 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑡𝑖𝑡̦𝑖𝑖𝑙𝑒 𝑑𝑢𝑟𝑎𝑢 𝑝𝑎̂𝑛𝑎̆ 𝑡𝑖̂𝑟𝑧𝑖𝑢 𝑖𝑎𝑟 𝑢𝑛𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑣𝑒𝑛𝑒𝑎 𝑎𝑐𝑎𝑠𝑎̆ 𝑝𝑒 𝑗𝑜𝑠 𝑑𝑒 𝑙𝑎 𝑚𝑎𝑟𝑖 𝑑𝑒𝑝𝑎̆𝑟𝑡𝑎̆𝑟𝑖 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑐𝑎̆ 𝑛𝑢 𝑎𝑣𝑒𝑎 𝑛𝑖𝑐𝑖 𝑐𝑒𝑙 𝑝𝑢𝑡̦𝑖𝑛 𝑏𝑎𝑛𝑖 𝑑𝑒 𝑡𝑟𝑎𝑚𝑣𝑎𝑖. 𝐶𝑖𝑛𝑎 𝑒𝑟𝑎 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡 𝑑𝑒𝑐𝑎̂𝑡 𝑓𝑟𝑢𝑔𝑎𝑙𝑎̆, 𝑖𝑎𝑟 𝑑𝑒𝑠𝑒𝑜𝑟𝑖 𝑠-𝑎 𝑖̂𝑛𝑡𝑖̂𝑚𝑝𝑙𝑎𝑡 𝑠𝑎̆-𝑠̦𝑖 𝑝𝑜𝑡𝑜𝑙𝑒𝑎𝑠𝑐𝑎̆ 𝑓𝑜𝑎𝑚𝑒𝑎 𝑑𝑢𝑝𝑎̆ 𝑜 𝑧𝑖 𝑑𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑎̆ 𝑐𝑢… 𝑑𝑜𝑢𝑎̆ 𝑚𝑒𝑟𝑒! (...) 𝐼̂𝑛 𝑎𝑠𝑡𝑓𝑒𝑙 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑑𝑖𝑡̦𝑖𝑖 𝑖𝑚𝑝𝑜𝑠𝑖𝑏𝑖𝑙𝑒 𝑎 𝑖̂𝑛𝑓𝑎̆𝑝𝑡𝑢𝑖𝑡 𝐺.𝑀.-𝑍𝑎𝑚𝑓𝑖𝑟𝑒𝑠𝑐𝑢 𝑝𝑟𝑖𝑚𝑎 𝑐𝑜𝑚𝑝𝑎𝑛𝑖𝑒 𝑑𝑟𝑎𝑚𝑎𝑡𝑖𝑐𝑎̆ 𝑑𝑖𝑛 𝑡̦𝑎𝑟𝑎 𝑛𝑜𝑎𝑠𝑡𝑟𝑎̆ 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑝𝑢𝑛𝑖̂𝑛𝑑𝑢-𝑠̦𝑖 𝑝𝑟𝑜𝑚𝑜𝑣𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑢𝑛𝑢𝑖 𝑟𝑒𝑝𝑒𝑟𝑡𝑜𝑟𝑖𝑢 𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑎𝑙, 𝑡̦𝑖𝑛𝑒𝑎 𝑠𝑎̆-𝑙 𝑐𝑎𝑢𝑡𝑒 𝑝𝑒 𝑚𝑢𝑛𝑐𝑖𝑡𝑜𝑟 𝑙𝑎 𝑒𝑙 𝑖̂𝑛 𝑚𝑎ℎ𝑎𝑙𝑎. 

În fotografie: sala Ateneului Popular „Golescu”, București, 1928.

#delaZamfiresculaGemi