Teatrul de Nord Satu Mare – Showcase 2025

dráMA 2024 

Laboratorul de teatru de la Satu Mare

Mihai Brezeanu

În perioada 15-17 ianuarie 2025, a avut loc Microstagiunea Teatrului de Nord Satu Mare. De-a lungul celor 3 zile, au fost prezentate, în Sala Mare și Sala Studio a teatrului sătmărean, 6 spectacole care au avut premiera în 2024: 4 producții ale trupei Mihai Raicu și 2 producții ale trupei Harag György. Textul următor acoperă 5 dintre aceste titluri (lipsește Schilodul din Inishmaam de Martin McDonagh, regizat de Marcel Bélai la secția de limbă maghiară). 

*** 

Trebuie spus, de la bun început, că dacă există un fir roșu al selecției spectacolelor din Microstagiunea sătmăreană 2025, acela este experimentul, curajul de a încerca drumuri nebătătorite, refuzul aplicării rețetelor care merg la sigur. Această abordare, comună celor două trupe ale Teatrului de Nord, este valabilă atât pentru montările cu texte clasice, cât și pentru punerile în scenă ale unor piese foarte contemporane. Încercările inovative vizează o multitudine de elemente. Uneori, narațiunea unei opere bine-cunoscute e prezentat în chip neașteptat. Alteori, un text proaspăt, abia ieșit la lumină, provoacă spectatorul printr-un stil narativ non-liniar, fragmentar. Uneori, declamarea replicilor e complementată, chiar substituită, e o rostire mediată de elemente tehnice de amplificare sau alterare a sunetului, care schimbă sensuri, mută accente, nasc perspective cu totul noi. Alteori, muzica, interpretată live sau pre-înregistrată, originală sau prelucrată, transformă piesa de teatru în libret de musical. 

Bunăoară, Livada de vișini, pusă în scenă cu Trupa Mihai Raicu de regizorul Nikita Betehtin (născut în Rusia, dar nevoit să se exileze în 2023 din cauza profundelor diferende ideologice cu regimul Putin), începe cu sfârșitul piesei lui Cehov (tradusă de Raluca Rădulescu). Firs (interpretat de fostul actor al trupei, Corneliu Jipa, guest-star pentru acest spectacol) rostește monologul de final la debut, pentru ca, în concluzia montării lui Betehtin, scena să îi aparțină aceluiași Corneliu Jipa, ce iese din rolul bătrânului majordom și se confesează printr-un text cu profunde texte personale. 

După vânzarea livezii, în preajma plecării, Ranevskaia interpretată de Alina Negrău accentuează, printr-o frazare sacadată, bizară, automatizată, un univers sonor distorsionat (sunet: Gabriel Feleg), în care replicile actorilor, rostite în lavaliere, se aud ca și cum sunt rostite într-o altă lume, într-un alt timp. Ori poate ca și cum ele există doar în amintirea sau imaginația unui personaj (fie el Firs). 

Soluția tehnică din Livada lui Betehtin își găsește ecou în Așteptându-l pe Godot regizat de Ovidiu Caița (traducere: Gellu Naum), unde vorbele lui Vladimir (Ciprian Vultur) și Estragon (Andrei Gîjulete) din primele scene sunt captate în timp real și redate înregistrat la câteva secunde distanță prin intermediul boxelor amplasate deasupra scenei (sunet: Vlad Giurge). Receptarea din public a acestei stranii dublări sonore e la fel de echivocă precum cea a textului beckettian, putând să ducă, de pildă, cu gândul la existența (citește, repetarea) aceleiași absurde experiențe de a fi în infinite universuri paralele care, din când în când, sunt conectate întru oglindire. La finalul fiecăruia dintre cele două acte, copilul imaginat de Beckett e înlocuit cu o tulburător de actuală video-apariție a produsului unui software de inteligență artificială generativă care ia chipul lui Putin, Trump, Erdogan, Elon Musk și așa mai departe. 

Pe ambiguitatea situării în real, imaginație sau oniric, se construiește și Poate visezi, spectacolul montat de Diana Dragoș pe un text tradus și dramatizat de Alexa Băcanu pornind de la nuvela You may dream a japonezei Izumi Suzuki. În acest caz, convenția distopică a unei societăți totalitare multilateral insinuate în viața și moartea cetățenilor săi se îmbină cu clasice traume de relație fiică (Suzumi, interpretată de Anette Marka) – mamă (Alina Negrău) pentru a produce o narațiune sacadată, fragmentară, intens potențată de, din nou, excelent gândite și mânuite elemente sonore (Vlad Giurge) și vizuale (video: Tudor Dreve, lighting design: Călin Mocan). Multitudinea de mijloace tehnice și de variante dramaturgice, la care se adaugă scenografia și machiajul realizate de Oana Maria Pop, potențează în chip spectaculos interpretările privind personajul Yoshiko (Raluca Mara). Poate o prietenă a lui Suzumi, poate un alter ego, poate un produs un agent al sistemului, poate un produs al imaginației.  

Duo-ul fiică (Anette Marka) – mamă (Alina Negrău) e de găsit și în premiera absolută a piesei Petru sau Zece fără un sfert de Ioana Dajbog, câștigătoare a concursului de dramaturgie Focus Drama 2024 organizat de Teatrul de Nord Satu Mare. Lumea interioară a eroinei principale interpretate de Annette Marka are ca soundtrack un cor de copii (în interpretarea celorlalți 5 membri ai distribuției: Alina Negrău, Cătălin Mareș, Anca Dogaru, Bianco Erdei, Cristian But) care-i punctează, într-o cheie comică defel ferită de accente de bullying, drama interioară (muzica: Vlad Giurge). 

Cât privește Richard al III-lea montat de István Albu la trupa Harag György, deja putem vorbi de o prescurtate / adaptare a textului clasic (realizată de actorul maghiar Miklós H. Vecsei) pe care regizorul a altoit un veritabil musical bazat pe câteva dintre marile cântece ale legendarei trupe rock The Doors. În rolul titular, Csongor Zsolt Nagy (mare revelație, nominalizat pe deplin meritat, alături de spectacol și de regizor, la Gala Premiilor UNITER 2025) e, deopotrivă, Richard și Jim Morrison (solistul The Doors), în fruntea unei distribuții de performeri formată din actori ai trupei care, pe lângă replicile lui Shakespeare, au prestații memorabile la cel puțin câte un instrument (vioară, chitară, bas, saxofon, trompetă, clape, percuție). Stratului muzical István Albu îi adaugă și unul de factură post-dramatică, actrițele Barbara Bogár, Johanna Bándi și Ágnes Keresztes având atât de rolul de naratoare ale rezumatelor multiplelor pasaje de text eliminate prin adaptare, cât și pe cel de comentatoare, în cheie comică, a aspectelor violent-sadice prezentate pe scenă.

*** 

Neastâmpărul căutător-creator de la Satu Mare se cuvine aplaudat, dar nu idilizat. Nu toate încercările sunt reușite, nu toate soluțiile alese sunt dintre cele mai fericite. Lucrul e însă perfect normal în condițiile în care filozofia de a face teatru a celor două trupe sătmărene se apropie de aceea de funcționare a unui laborator de cercetare-dezvoltare. Termen la mare modă, alături de inovație, în zilele noastră, cercetarea e, în fapt, rareori de găsit în realitate. Teatrul de Nord e o luminoasă excepție a cărei materializare duce la o efervescență cu totul remarcabilă. 

Experimentul nu exclude succesul la public, piesele vorbind problemele liceenilor de azi atrag spectatori de vârsta a doua și a treia, marile opere ale dramaturgiei universale stau excelente alături de cele mai moderne echipamente audio-vizuale și de cultura pop-rock a epocii moderne. Teatrul e viu, e proaspăt, miroase a viață, a om, a gând, a emoție, a sânge, a pasiune.

Teatrul azi nr. 1-2/2025