https://amfiteatru.com/2020/02/26/frica-pierderii-resurselor/ 

Frica pierderii resurselor

Un articol de Mircea Morariu| februarie 26, 2020

Într-un anume fel, un spectacol nicidecum comod, așa cum este cel cu piesa „Legea celui mai puternic” de Dominik Busch, montat la Compania „Mihai Raicu” a Teatrului de Nord din Satu Mare de regizoarea Catinca Drăgănescu, înseamnă repunerea în discuție a două mari probleme, intim legate între ele. Și anume: 1. De ce mergem la teatru? și 2. Care este, la urma urmei, rostul teatrului?

Adică, atunci când achităm costul unui bilet care ne îngăduie liberul acces într-o sală de spectacole o facem eminamente pentru a ne cumpăra două sau trei ore de încântare, de plăcere, de evadare din cotidian, din real, sau ne asumăm și riscul ca un anume fapt artistic, un spectacol, „o întâmplare cu oameni anume adunată“ poate fi de natură nu să ne liniștească, ci, din contră, să ne sporească grijile. Întrebările. Să ne reamintească că unul dintre sentimentele dominante ale vieții este frica. În multiplele și complicatele ei aspecte.

La urma urmei, lucrurile acestea nu sunt noi. Mai toate tragediile antice sunt variațiuni pe tema fricii. Să ne reamintim, de pildă, că, de fapt, cele patru mari capodopere cehoviene – „Pescărușul”, „Unchiul Vanea”, „Trei surori” și „Livada cu vișini” sunt și rămân excepționale variațiuni pe tema fricii de singurătate. Singurătate fără antidot, fără scăpare. Un mare regizor, așa cum este Thomas Ostermeier, în cartea care se cheamă chiar așa „Teatrul și frica”, ne soma să acceptăm realitatea că mai tuturor personajelor din piesele norvegului le este teamă ca nu cumva să nu poată face față, de la un moment dat încolo, grijilor materiale. „Nora”, de pildă, nu este numai piesa în care se exclamă Torvald, Torvald!, nu este doar o scriere despre emanciparea femeii, ci și una despre frica reprezentată de posibilitatea descoperirii unei semnături falsificate, la rându-i o operațiune făcută din pricina fricilor financiare. „Un dușman al poporului” este o scriere în care colectivitatea trebuie să aleagă între frica de a fi îmbolnăvită de apa contaminată și frica neajunsurilor materiale pe care le aduce cu sine recunoașterea adevărului descoperit de doctorul Stockman.

Toate personajele sau, poate mai curent spus, crochiurile de personaje, din piesa „Legea celui mai puternic” acționează sub imperiul fricii. Indiferent că e vorba despre realizatorii filmului documentar ce se naște sub ochii noștri (spectacolul însuși este un amestec de teatru și film), documentar în care apare, între altele și alții, un defector ce a fost de acord să depună mărturie despre un sistem bine organizat de crime, despre defectorul însuși, un tânăr în a cărui minte curajul și inconștiența inițiale sunt, pe neașteptate, dar și firesc înlocuite de teama atavică a prețului pe care urmează să îl plătească, iar prețul înseamnă viața însăși. Ori despre fiica ce se teme că tatăl ei, proprietar de mină, comite zilnic nelegiuiri în serie, chiar și crime, despre tatăl care fuge de frica propriei realități, a ceea ce înseamnă modul său de existență, strigând, spre a se convinge în primul rând pe sine însuși, că nu este ceea ce îl acuză Nadja că ar fi.

Care este în piesa, respectiv în spectacolul sătmărean, mobilul tuturor acestor temeri? Tot teama. Pe care nu o poate învinge, defel, autoîncurajarea, inevitabil devidată de sensuri, Totul este sub control, își tot repetă periodic, autoîncurajator personajele. Numai că atotputernicia controlului este infirmată de toate întâmplările din piesă. Întâmplări care se adună și se precizează după metoda puzzle-ului.

În „Legea celui mai puternic” este vorba despre teama finitudinii resurselor. Teamă născută din realitatea zdrobitoare că cine deține resursele deține și puterea. În vederea menținerii puterii, scop care a ajuns să se confunde cu însuși sensul vieții, se comit fărădelegi în serie. În ultimă instanță, intenția, în bună parte finalizată a Catincăi Drăgănescu, a fost aceea de a realiza cu actorii Secției române a Teatrului de Nord din Satu Mare un spectacol despre teama care generează temeri. Frică. Crime.

Evidenta dorință a regizoarei a fost nu doar aceea de a aduce pe scenă o mostră de teatru social de ultimă generație (Dominik Busch a scris „Legea celui mai puternic” între anii 2016-2017, cu ocazia unei rezidențe la un teatru din Basel), ci și o specie aparte, poate chiar insolită, de teatru patetic.

Teatrul patetic fără emoție. Rece, cu replici crude, rostite cel mai adesea pe un ton egal cu sine, repetate, dublate, amplificate, multiplicate, transformate în ecou, în obsesii prin tot felul de mijloace tehnice. Replici arareori strigate. Însă strigate din toate resorturile ființei. Suntem, în spectacolul sătmărean, din toate părțile asaltați, bombardați de replici. La dublu, la cub. Replici de grup, așa ca în teatrul agitatoric. Replici vorbite sau cântate. Compozițiile muzicale fiind semnate de Cristian Vieriu și de Diana Dolcan, aceasta din urmă semnând și aranjamentele corale. Absența deliberată a emoției este compensată printr-o atenție aparte acordată vizualului. Formelor. Culorilor. Albastru marin, roșu, gri. Conceptul vizual este datorat cuiva ce se recomandă Interior8, light design-ul este semnat de Lucian Moga și Alexandru Dancu.

Într-o mare, în mijlocul unui ansamblu de proiecții video care ne vorbesc și ne atrag atenția cam despre tot și despre toate (mărturisesc, unora dintre ele nu le-am înțeles rostul) evoluează profesionist, uneori deliberat mașinal actorii Ioana Cheregi, Crina Andriucă, Roxana Fânață, Adriana Vaida, Ciprian Vultur, Andrei Stan, Andrei Gîjulete, Cătălin Mareș, Carmen Frățilă, Raluca Mara, Romul Moruțan.

Doar timpul va arăta în ce măsură genul acesta de spectacol va întruni și adeziunea publicului.

Teatrul de Nord din Satu Mare – Compania „Mihai Raicu”

„Legea celui mai puternic” de Dominik Busch

Traducerea: Ioana Petre

Regia: Catinca Drăgănescu

Compoziție muzicală și sound design: Cristian Vieriu

Compoziţie vocală şi aranjament coral: Diana Dolcan

Concept vizual: Interior8

Light design: Lucian Moga, Alexandru Dancu

Asistență scenografie: Cristian Gătina

Distribuţia:

Nadja – Ioana Cheregi, Crina Andriucă, Roxana Fânaţă, Adriana Vaida

Erik – Ciprian Vultur

Simon – Andrei Stan

Alvaro – Andrei Gîjulete

Diego – Cătălin Mareş

Corul – Carmen Frăţilă, Raluca Mara, Romul Moruţan

Data reprezentației: 16 februarie 2020

Foto: Karoly Suveg