📅 5 martie | 🕖 19:00 | 📍 Sala Studio, Teatrul de Nord

🎥 „Moartea lui Iosif Zagor” | 2024 | Documentar | România | 71`

✎SINOPSIS
Cu camera lui veche, videograful Iosif Zagor își documentează ultimii patru ani de viață, singurătatea și boala. Vorbește despre fricile sale de a fi evacuat forțat din trei locații diferite, unde a trăit în condiții precare la bătrânețe. 

✎EXTRA
Filmul „Moartea lui Iosif Zagor (2024, 72 min.) este deopotrivă justiție poetică și împuternicire printr-o tehnică video voice a acelor oameni invizibili care nu se încadrează în imaginea dinamică a unor orașe mari și scumpe, precum Clujul.

✍NOTE REGIZORALE

Am regizat „Moartea lui Iosif Zagor” („Zagor’s Death”) pentru că am eșuat. Ca activist, ca cercetător sau ca om politic, am propus, împreună cu alți experți, activiști și persoane vulnerabile pe care le-am întâlnit, politici publice prin care autoritățile investesc în locuințe sociale. Media UE de locuințe sociale și accesibile este puțin sub 10%, dar în România este chiar mai mică: 1%.

Chiar dacă am convins autoritățile, alături de alți oameni implicați, să deghetoizeze parțial un ghetou, cel mai mare din țară, ori să evite evacuări forțate în unele situații punctuale, să sprijinim persoane vulnerabile să obțină chirii subvenționate, statul român nu are politici pentru o locuire decentă. Oarecum, am făcut filmul din disperare, în tradiția artei care funcționează ca un soi de catharsis, deși nu prețuiesc arta ca un câmp diferit de realitate, mai ales că mă uit în jurul meu și văd problemele pe care le generează un mediu, în general, escapist.

În timp ce catharsisul apropie filmul de convențiile clasice artei de sublimare a suferinței, tehnicile sunt mai apropiate de avangardă. Care era, în fond, miza avangardelor radicale? A estompa convențiile, diferența dintre estetică și politică, dintre autor și personaj, bogat și sărac. Miza avangardei era ca într-o mișcare aproape fizică de revoluție să atingă ariergarda în orbita sa. Toată lumea poate produce artă, ca Zagor, un romungur surd și cu probleme de vedere și de locomoție care filmează cu un aparat video vechi ultimii ani ai vieții sale.

Oboseala eticii care cuprinde acțiunile civice este îmbinată la mine cu artă idiosincratică și o tehnică performativă pe care am dezvoltat-o ca să rezist la conflict și frustrare. Mi-as fi dorit ca din personaj, Zagor să devină autor, dar mă tem că am eșuat din nou. Zagor nu și-a filmat evacuările pentru că era pur și simplu ocupat să-și ia lucrurile, nu și-a filmat propria moarte într-un spital, după cum i-am spus cinic, pentru că omul era prea ocupat să moară și care oricum nu era atât de interesat să facă un film pe cât voia să aibă pe cineva cu care să vorbească, care să-l asculte, să îl ajute să treacă prin singurătate și boală.

Și sunt atât de mulți ca el, care trăiesc și mor într-o disperare tăcută, care tânjesc după demnitate, care sunt uitați de familie și societate. Sper ca vocea lui să fie auzită.

ECHIPA 

ADI DOHOTARU – REGIZOR / CO-PRODUCĂTOR 

Adi Dohotaru este un regizor debutant din Cluj. Practică cercetare participativ acțională - Participatory Action Research -  și folosește o tehnică de antropologie performativă care îi împuternicește pe colaboratorii săi. Scrie legi, poezie, face cercetări civice și de mediu, propune politici publice prin activare cetățenească. Declamă că este mai mult un personaj decât regizor dintr-un scenariu utopic în care diviziunile muncii dispar. 

MONICA LĂZUREAN-GORGAN – PRODUCĂTOR

Monica Lăzurean-Gorgan este producătoare și regizoare cu peste 15 ani de experiență în producții de film documentar și co-producții internaționale. Este membră a Academiei Americane de Film, a Academiei Europene de Film etc.Printre filmele la care a lucrat în calitate de producător, coproducător, producător delegat sau regizor se numără: Între Revoluții (regia Vlad Petri), câștigător al premiului FIPRESCI la Berlinale (2023); Lemn (regia Monica Lăzurean - Gorgan, Michaela Kirst, Ebba Sinzinger, 2020, HotDocs, CPH:Dox etc; Acasă. My home (regia Radu Ciorniciuc), câștigător al premiului ‘World Cinema Documentary Special Jury Award for Cinematography’ la Sundance Film Festival (2020) si alte 40 de premii; Chuck Norris vs Communism  (regia Ilinca Călugareanu), selectat la Sundance Film Festival 2015; Touch Me Not (regia Adina Pintilie), câștigător al Ursului de Aur la Berlinale 2018; Doar o răsuflare (regia Monica Lăzurean-Gorgan, 2016); Domestic (regia Adrian Sitaru, 2013); Colivia (regia Adrian Sitaru), cu peste 20 de premii, printre care un premiu special la Berlinale 2010; Dacii liberi (regia Monica Lăzurean-Gorgan și Andrei Gorgan, 2018); Timebox (regia Nora Agapi, 2019), Premiul pentru cel mai bun Film in cadrul Jihlava IFF, sectiunea Between the Seas, Cel mai bun film Sentatov, Rusia, Premiul special al juriului la TIFF 2019. 

CREDITE
Regizor și Scenarist
Adi Dohotaru
Producător
Monica Lăzurean-Gorgan
Co-producător
Adi Dohotaru
Radu Gaciu
Societatea Organizată Sustenabil
Editor
Alexandru Popescu
Operator imagine
Iosif Zagor
Sound design
Matei Vasilache
Producător executiv
Elena Martin
Coordonator producție
Laura Trocan
Asistent producție
Amalia Pană
Contabilitate
Florina Baicu
Grafică, Efecte vizuale, Trailer și Subtitrări
Alexandru Popescu
Traducere
Adi Dohotaru
Traducere adițională
Peti Szekely
Masterizare și livrări
Vlad Plăiașu
Ciprian Moraru

Cu sprijinul Programului de Master Film Documentar al Facultății de Teatru și Film din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca

Mulțumiri (în ordine alfabetică) Dragoș Apetri, Dana Bunescu, Alina Chiriac, Ioana Costin,

Adrian Costina, Oana Cuibus, Dan Curean, Cristina Giurgea, Marius Jurca, Radu Toderici, Lucia

Macovei, Silviu Medeșan, Ioana Mica, Elena Muscă, Mona Nicoară, Tobias Pasăre, Alexandra

Stoleriu, Szilard Szoke, Lucian Țion, Claudiu Turcuș, Eniko Vincze, George Zamfir.

@ Filmways

@ Societatea Organizată Sustenabil, 2024