Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad

AI MEI ERAU SUPER! 

dramatizare colectivă

(scenariu bazat pe întâmplări reale ale actorilor din distribuție)

Regia: Cristian Ban

Scenografie: Cristina Milea

Asistent scenografie: Elena Gheorghe

Distribuție: Robert Pavicsits, Alina Vasiljević, Roxana Sabău, Carmen Vlaga-Bogdan, Ștefan Statnic

֍ ֍ ֍ ֍

data premierei: 1 martie 2015

durata: 1h,30 min.

֍ ֍ ֍ ֍

Spectacolul este construit pe un scenariu colectiv bazat pe întâmplări reale ale actorilor din distribuție. Inspirația pentru acest proiect a venit de la un blog unde oamenii trimiteau fotografii din tinerețe ale părinților. În spectacol, actorii aduc pe scenă obiecte și fotografii din copilăria lor, împărtășind amintiri personale despre părinți și momente definitorii din viața lor. Rezultatul este o producție plină de emoție, care explorează relațiile familiale și impactul trecutului asupra prezentului.

֍ ֍ ֍ ֍

Un spectacol cald, așa ar putea fi descrisă, generic, producția Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad, Ai mei erau super!, în regia lui Cristian Ban. Cinci actori, cu vârste aproximativ egale (născuți în anii 70), povestesc publicului frânturi din propriile lor copilării și, implicit, din viețile părinților în anii tinereții.

 (...) Ai mei erau super! nu e o creație atât despre comunism cât despre revizitarea propriei copilării, aventură ce se face cu duioșie, alean, autoironie și uimirea că toate acestea au fost, cândva, reale. Inevitabil, evocările personale se intersectează cu dimensiunea socială a unor vremuri dominate de frig, întuneric, foame. Părinții au, în ochii copiilor, profil de eroi prin soluțiile de supraviețuire pe care le găsesc („inginerelile” taților sau inventivitatea mamelor) sau prin simplul lor fel de a fi …tineri. (Călin Ciobotari în www.jurnalvirtual.ro)

֍ ֍ ֍ ֍

Într-o efervescenţă de amintiri ilustrate prin proiecţii de fotografii şi un decor înţesat de casete video şi de casetofon, mileuri, bibelouri, flori de plastic, animat de un televizor cu antenă reglabilă şi completat de nelipsitul covor persan, cele cinci personaje ale spectacolului şi-au împropriat copilăria tinerilor actori arădeni, inventariind, în tururi de rol, nostalgiile anilor ’70-’80. Colecţionare de amintiri bine conservate în arhiva personală, alături de şlagărele tinereţii părinţilor lor, alimentând proustian avalanşa de detalii cu savoarea savarinelor, personajele la fel de tinere ca interpreţii lor au făcut să se perinde prin faţa ochilor publicului aflat pe scenă momente captivante din trecut. Mesajul final depăşeşte lipsurile epocii evocate, prin recursul la umor şi auto-ironie atunci când vine vorba de raţiile alimentare, de duminicile când circulau doar maşinile cu număr par, de temperatura constantă de 16 grade din locuinţe, de pauzele de curent, de exotismul produselor precum cafeaua, ciocolata şi pachetele de ţigări Kent, «moneda forte în orice împrejurare» sau de tripla utilitate a aragazului (gătit, încălzire, iluminat!). Spectacolul construieşte astfel o pledoarie pentru copilăria amintirilor bine păstrate, în care «Singura beznă de care merită să-ţi fie teamă era cea din capul specialiştilor.»! (Ziar de Piatra Neamț - Ai mei erau super! – cronica nostalgiilor simple)