adaptare după Georg Büchner
STAGIUNEA 2013 - 2014
WOYZECK TRANSYLVANIA
adaptare după Georg Büchner
regia artistică Marcel Țop
scenografia Anca Cernea
Spectacol realizat în colaborare cu Casa Orășenească de Cultură Negrești Oaș și Muzeul Satului Negrești Oaș
Cu participarea extraordinară a solistei de muzică populară MARIA TRIPON
Distribuția:
Radu Botar: Ofițer neamț
Dorin C. Zachei: Ofițer român
Tibor Székely: Ofițer ungur
Vasile Blaga: Doctor, Un cârciumar, Nuntaș
Vlad Mureșan: Doctor, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Cristian Iorga: Doctor, Țigan, Nuntaș
Vlad Chico: Tamburul major, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Cosmin Domnișan: Subofițerul, Nuntaș
Sergiu Tăbăcaru: Subofițerul, Țigan, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Andrei Stan: Andras, Nuntaș
Alexandra Odoroagă: Vecina Erzsi, Nuntaș, Diavol
Carol Erdos: Un ovrei
Valeriu Doran: Nebunul, Socrul mare
Rora Demeter: Țigancă, Soacra mică
Ioana Cheregi: Kati, Țigancă, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Andreea Mocan: Prietena Mariei, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Anca Dogaru: Prietena Mariei, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Sorin Oros: Woyzeck
Lidia Cuteanu: Marie
Dorina Nemeș: Prietena Mariei, Diavol
Alina Negrău: Nuntaș, Diavol
Pfeiffer Lászlo: Jandarm
Ioan Danciu: Jandarm
Muzicanți: Vasile Solomon, Ioan Rus, Szabo Vincze, Ghereben Ioan
Sufleur: Viorica Botar
Regia tehnică: Dorel Iurcencu
Asistent regie: Vlad Mureșan
______________
Woyzeck à la Oaş, cronică de Cristina Rusiecki
18 Feb 2014, Adevărul
https://m.adevarul.ro/cultura/teatru/foto-woyzeck-oas-1_53032da0c7b855ff5671a9da/index.html?fbclid=IwAR0qLV2tUGGQVOskrT79A4x_Qqmg8oSiu6U9qHvHSTjQa_dxsfHv48Jy0aU
______________
Woyzeck Transylvania
OMU`
Dimensiunea românească a existenței este o dimensiune situată istoric, cultural, geografic, antropologic între ispite, așa cum teoretiză aproape poetic Mircea Vulcănescu. Astfel putem vorbi la români despre ispita latină, ispita nemțească, ispita slavă, ispita țigănească, ispita ungurească etc. Între aceste "ispite" a trebuit să se dezvolte de-a lungul timpului spiritul românului. Aceste ispite nu au fost nici o clipă respinse în mod esențial de către român, ele au fost încorporate, tolerate, întrețesându-se ca particularități în esența românească, adică în sentimentul românesc acut și aproape iresponsabil de nefrică în fața morții, lipsa de teamă în faţa morţii. Această lipsă de teamă în fața morții, senzație a riscului și a trăitului, pe cât de metafizică pe atât de naivă, ca un mers echilibristic pe lamp de cuțit și-a avut și încă își are locul păstrându-și starea pură, nealterată, în Țara Oașului. Țara Oașului este țara curajului absurd, paroxistic. Țara celor care riscă. Al mândriei, demnității paroxistice, de samurai. Oșenii sunt ultimii indivizi cu structură de samurai din Europa. Un trib pe cale de dispariție. Ajunși și foști un fel de ronini, fără stăpâni. Cine (poate) petrece de "sâmbătă până luni" bând horincă, ascultând și dansând pe tonalitățile înalte, sălbatice și halucinante ale muzicii și ceterei oșenești va avea șanse să înțeleagă (antropologic și nu numai) spiritul acestui loc atât de aparte, singular în peisajul românesc, european. Gândindu-mă la Carlos Castaneda, cel care se va încumeta la acest studiu antropologic extrem, va avea parte în loc de peyotele lui Don Juan de palinca lui Mitru Isidor, în loc de dansuri șamanice, strigăturile și tropotiturile Mariei Tripon, în loc de sarbacane sau katana, de priveliștea cuțitelor care strălucesc în bătaia lunii.
Asemenea lui Woyzeck, oșanul este un ins sfârtecat în două, între bunătate, blândețe, putere de a îndura și violență. De fapt vorbim aici în cele din urmă despre român, nu neapărat despre oșan. Așa l-am înțeles eu pe Woyzeck ca pe un ins arhaic smuls din satul lui și azvârlit în Oraș, în Capitală, la Strassbourg, în Europa multiculturală, globalizată și multilateral dezvoltată. Ca pe un om bun, viu, înconștient sau aproape fericit, luat cu arcanul și zvârlit în brațele de mașteră, ale "civilizației", luat din munți și azvârlit în junglă, între orășeni, între domni și doamne simandicoși, sclifosiți, snobi, ipocriți și grotesc de inumani.
Woyzeck-ul Teatrului de Nord este povestea alegorică a est europeanului zvârlit cu forța, cu nevastă, cățel și purcel, în Comunitatea Europeană. Grecul, românul, bulgarul, țiganul, sârbul pus la îngrășat cu forța, pus la lustruit, șmirgheluit, pentru a fi în conformitate cu normele occidentale, europene. Într-o Europă care pare să uite din ce în ce mai mult, ca suntem diferiți, că în asta ne stă farmecul, că nu putem fi cu toții nemți, că unii dintre noi suntem mai nebuni, alții mai leneși, alții mai fataliști, mai pesimiști, mai proști, mai naivi, mai bahici, mai mohorâți, mai extremiști, mai entuziaști.
Woyzeck-ul meu este un personaj situat între Mashkin, Meșterul Manole și ciobanul din Miorița. Un personaj ce sălășluiește fatidic, între binecuvântare și blestem. Un om în esență bun care atunci când își pierde iubirea sau obiectul iubirii lui, pierde tot. Un fatalist care dansează când se naște, când moare, când iubește. Un Zorba pe cât de încrâncenat, pe atât curat, de Nord.
În Nordul României expresiile folosite foarte frecvent sunt "Om, Omu`, Omule sau Omu` lui Dumnezău". Woyzeck-ul Teatrului de Nord s-ar putea intitula foarte bine Woyzeck - Un studiu despre Om sau pur și simplu Omu`.
Woyzeck-ul nostru, de Nord, poate fi caracterizat pe scurt de o zicală străvechi-oșenească: "A hi domn nu-i de mirare, a hi om îi lucru mare". Cred că ajunge. Restul e tăcere.
Marcel Top
Vecina Erzsi, Nuntaș
Nuntaș
Prietena Mariei, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Prietena Mariei, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Andras, Nuntaș
Un ovrei
Prietena Mariei, Diavol
Kati, Țigancă, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Ofițer
Țigancă, Soacra mică
Subofițerul, Țigan, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Woyzeck
Ofițer
Doctor, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
scenografia
Marie
Subofițerul
Doctor, Țigan, Nuntaș
regia tehnică
Ofițer român
regia artistică
Sunet
Nebunul, Socrul mare
Doctor, Un cârciumar, Nuntaș
Tamburul major, Diavolul lui Woyzeck, Nuntaș
Luminist