STAGIUNEA 2006 - 2007

FRANKIE E OK, PEGGY E ŞI EA BINE ŞI TOTU-I CUM NU SE POATE MAI BINE
de Martin Čičvák

Traducera Mircea Ivănescu

Scenografia Cristian Gătina

Regia artistică Ovidiu Caiţa 

Distribuţia:

Frankie ................................... Cosmin Brehuţă

Peggy ...................................... Mădălina Ciobănuc

Nigro   .................................... Ciprian Vultur

Scribo  .................................... Radu Botar

Lisa .......................................... Ciprian Scurtea

Ed ............................................ Nucu Stîngaciu

Lulu ........................................ Alina Negrău

Brenda .................................... Daniela Grad Oros

Chelnerul ............................... Cristian Dan

Sunet – Robert Costea
Lumini – Mihai Zima
Sufleur – Viorica Botar
Regizor tehnic – Ritta Szabo

Totul e OK?

Realitatea o cunoaştem: crimele, prostituţia, traficul de droguri fac parte din reţeta zilei. Seara le regăsim pe micul ecran, taman bune de conspectat.

Un tineret derutat, brutalizat, încearcă de toate, doar pentru a supravieţui. Doar puţinele momente de vis mai apucă să-i umanizeze.

Este ceea ce se întâmplă şi în „Frankie e ok, Peggy e şi ea bine şi totu-i cum nu se poate mai bine” de Martin Čičvák. Aceste personaje, care se joacă pe ele însele, în spaţiul convenţional al scenei – traficanţi de droguri, târfe – au gândurile lor, chiar şi visele lor. Şi atunci, nu e chiar totul Ok...

„Cum se face că Lisa joacă într-o piesă ca asta şi e, în acelaşi timp, personaj în piesa asta? (...) Înţeleg că eu şi cu noi suntem personaje într-o piesă; dar nu pot să înţeleg că Lisa – în acelaşi timp în care e personaj într-o piesă, poate, în acelaşi timp, să fie văzută ca o actriţă care joacă într-o companie teatrală în care se joacă piesa... Şi atunci, de ce nu mergem să o vedem şi noi. Să vedem piesa. Numai că stai un moment; dacă trebuie să mergem la teatru şi să ne aşezăm acolo, pe scaune, în întuneric, şi mai dăm şi bani, ăia or s-o joace bine?” (Scribo) „ – Da, o joacă bine” (Nigro).

Şi atunci, totul e OK? Piesa nu este oare o oglindă în care ne vedem în ceea ce avem mai hidos, derutant în aşteptarea unei schimbări? Ha! Ce schimbare, când alunecăm în mizerie, ca pe un tobogan, crezând că la capăt ne aşteaptă speranţa împlinită? Nu e chiar OK în toată povestea asta...

Ioan Gavrilaş