
de Jean-Paul Sartre





STAGIUNEA 2006 - 2007
CU UŞILE ÎNCHISE de Jean-Paul Sartre
Scenografia Alexandru Radu
Coregrafia Gabriela Tănase
Regia artistică Ana Ciobanu
(spectacol examen de masterat)
Distribuţia:
Garcin - CIPRIAN SCURTEA
Estelle - MĂDĂLINA CIOBĂNUC
Ines - ALINA NEGRĂU
Băiatul de serviciu - COSMIN BREHUŢĂ
Statuia de bronz - DANIELA GRAD
Sufleur – Viorica Botar
Regia tehnică – Ritta Szabo
Sunet – Robert Costea
Lumini – Mihai Zima
Cu uşile închise este un spectacol despre spaimă, abandonare, disperare, singurătate, alienare, fragilitatea fiinţei umane şi existenţa expusă sub permanenta privire şi judecată inevitabilă a celorlalţi.
Omul este ceea ce face, nu ceea ce ar vrea, ar visa sau ar putea să facă. „Condamnat la libertate”, omul este pus întotdeauna în situaţia de a alege: fac asta sau asta, fac aşa sau aşa. Chiar şi a nu face nimic este o alegere. Oricare ar fi alegerea făcută omul devine răspunzător pentru ce a făcut. Nici un om normal nu-şi doreşte răul, pentru că răul nu este o valoare. Aşadar, omul întodeauna alege binele. Dar binele ales nu este întotdeauna un bine şi pentru ceilalţi.
Conflictul se produce între conştiinţa ironică, sadică, dureroasă care nu te lasă nici un moment să te relaxezi, să-ţi odihneşti simţurile şi dorinţa de a scăpa de suferinţă, de a uita. Personajele încearcă să-şi înăbuşe amintirile prin trăiri intense, prin pasiune, însă durerea şi imposibilitatea de a-şi uita păcatele creşte fără încetare. Atâta timp cât omul luptă, se zbate, el rămâne viu iar momentul renunţării la luptă va fi egal cu pietrificarea. Atât filozofia existenţialistă cât şi acest spectacol te îndeamnă spre acţiune. Cu o singură condiţie: trebuie să ştii că vei plăti pentru fiecare alegere, fiecare acţiune a ta.