𝗘𝗧𝗘𝗥𝗡𝗔 𝗥𝗘𝗜̂𝗡𝗧𝗢𝗔𝗥𝗖𝗘𝗥𝗘 𝗱𝗲 𝗙𝗿𝗲𝗱𝗿𝗶𝗸 𝗕𝗿𝗮𝘁𝘁𝗯𝗲𝗿𝗴

Regia: 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗔𝗿𝗱𝗲𝗹𝗲𝗮𝗻

Media art (regie, editare și creație): 𝗥𝗼𝗶 𝗘𝘀𝗰𝘂𝗱𝗲𝗿𝗼

Director tehnic-media: 𝗩𝗮𝗹𝗲𝗻𝘁𝗶𝗻 𝗘𝘄𝗮𝗻

Scenografia: 𝗖𝗿𝗶𝘀𝘁𝗶𝗮𝗻 𝗚𝗮̆𝘁𝗶𝗻𝗮

Muzica: 𝗖𝗼𝗿𝗻𝗲𝗹 𝗦𝗼𝗿𝗶𝗮𝗻

Traducerea: 𝗜𝗼𝗮𝗻 𝗔𝗿𝗱𝗲𝗹𝗲𝗮𝗻

Corectura: 𝗘𝘂𝗴𝗲𝗻𝗶𝗮 𝗣𝗼𝗽

Distribuția:

𝘔𝘢𝘮𝘢 - 𝗔𝗹𝗶𝗻𝗮 𝗡𝗲𝗴𝗿𝗮̆𝘂

𝘛𝘢𝘵𝘢 - 𝗖𝗶𝗽𝗿𝗶𝗮𝗻 𝗩𝘂𝗹𝘁𝘂𝗿

𝘎𝘶𝘴𝘵𝘢𝘷 - 𝗔𝗻𝗱𝗿𝗲𝗶 𝗚𝗶̂𝗷𝘂𝗹𝗲𝘁𝗲

------------------

Spectacol realizat cu sprijinul și suportul Leah, al Asociației Dramaturgilor Norvegieni, Colombine Theatre Agency și Etdc Projects’lab Video Production* New York USA.

------------------

*𝑆𝑝𝑒𝑐𝑡𝑎𝑐𝑜𝑙𝑢𝑙 𝑐𝑜𝑛𝑡̦𝑖𝑛𝑒 𝑓𝑖𝑙𝑚𝑎̆𝑟𝑖 𝑜𝑟𝑖𝑔𝑖𝑛𝑎𝑙𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑡𝑒 𝑠̦𝑖 𝑒𝑑𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑅𝑜𝑖 𝐸𝑠𝑐𝑢𝑑𝑒𝑟𝑜 – 𝑖𝑚𝑎𝑔𝑖𝑛𝑖 𝑆ℎ𝑢𝑡𝑡𝑒𝑟𝑠𝑡𝑜𝑐𝑘 𝑠̦𝑖 𝑆𝑡𝑜𝑐𝑘 - 𝐺𝑒𝑡𝑡𝑦 𝐼𝑚𝑎𝑔𝑒𝑠. 𝑇𝑜𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑒 𝑠𝑢𝑛𝑡 𝑟𝑒𝑧𝑒𝑟𝑣𝑎𝑡𝑒 𝑑𝑒 𝑡𝑖𝑡𝑢𝑙𝑎𝑟𝑖𝑖 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑎𝑢𝑡𝑜𝑟.

-------------------------

Regia tehnică: Dorel Iurcencu / Cristian Rudăreanu

Sufleur: Yvette Princz

Lumini: Ioan Iluță, Călin Mocan

Sunet: Vlad Giurge

-------------------------

Durata spectacolului: 60 min.  

Premiera: 29 septembrie 2019, Sala Studio

-------------------------

Interviu cu IOAN ARDELEAN: https://www.youtube.com/watch?v=G2o-vxkCWB4&t=14s 

-------------------------

În 2012 Fredrik Brattberg a câştigat Premiul Ibsen pentru piesa Eterna reîntoarcere, în 2016 piesa a fost nominalizată în Franța pentru Le Prix Godot, în 2017 a câştigat premiul Ferdinand Vanek şi în 2015 premiul Porsgrunn Commune Culture. Premiul Ibsen este acordat anual în Skien, Norvegia.

Fredrik Brattberg s-a născut în 1978 la Porsgrunn, Norvegia şi a debutat ca dramaturg la Chateau Neuf în 2008 cu piesa Det bancher, Amadeus. Piesele lui, nu numai că au fost montate în diferite teatre cum ar fi: Dramatikkens Hus Oslo (2011), Teatrul Naţional Oslo (2012), Teatrul Jalan, Bandung, Indonezia (2012), Theatre for the New City, New York, USA (2013), Compania Divina Comédie, Paris, Franța (2014), Théâtre national de la Colline, Paris, Franța (2014), La Comedie Française, Paris, Franța (2015), Divadlo Feste, Brno, Republica Cehă (2016), Huang pu Theatre, Shanghai, China (2017), Théâtre du Temps, Paris, Franța (2018), TVP. Productie TV în Polonia, (2018), dar au fost traduse şi publicate în mai multe țări, precum: Franța, Danemarca, Islanda, Anglia, Cehia, China, Ungaria, Indonezia, Estonia, Olanda, Canada și America. 

Eterna reîntoarcere este povestea unei familii care crede că şi-a pierdut unicul fiu. Mama, pe de-o parte, s-a consolat cu ideea că viaţa trebuie să meargă mai departe şi încearcă să privească lucrurile în modul cel mai normal posibil. Iar tatăl, pe de altă parte, a refuzat realitatea şi şi-a găsit fericirea în urmărirea câinelui vecinului. Plângerea sa repetată asupra neglijenţei cu care vecinul lor se îngrijeşte de propriul lor câine ar putea fi efortul său de a anula moartea propriului fiu, de a căuta răscumpărarea pentru propria neglijenţă. Într-o zi cineva bate la uşă şi de niciunde reapare fiul pe care familia l-a crezut mort. Bucuria părinţilor este de nedescris, dar nu trece mult după ce viaţa îşi reia cursul normal şi fiul dispare din nou. Bucuria părinţilor este diferită când Gustav bate la uşă două săptămâni mai târziu. Apoi, nu după mult timp, fiul lor moare a treia oară. Şi a patra oară. Şi a cincea oară. Şi se reîntoarce mereu. Desigur, în faţa morţii toţi suntem neputincioşi şi cuprinşi de durere. Durerea este inevitabilă, dar în cele din urmă ea se transformă în acceptare şi linişte. Oamenii îşi depăşesc durerea şi merg mai departe. 

Piesa Eterna reîntoarcere încearcă să pună întrebări despre moarte şi durerea pe care ea o aduce. Moartea nu poate fi doar provocată pur şi simplu, ea vine cu consecinţe. Cât de mult îndurăm până când putem spune că este de ajuns? Cât de multă incertitudine acceptăm, până să luăm o decizie, oricât de dureroasă ar fi ea? Iată doar câteva întrebări pe care le ridică Fredrik Brattberg. Dar marea problemă vine atunci când moartea nu mai are final. Când ai sentimentul înfricoşător că nu poţi spune s-a terminat, când trăieşti în incertitudine şi nu ai capacitatea de a trece mai departe. Acesta e sentimentul cu care trăieşte familia din Eterna reîntoarcere. Fericirea resimţită la prima reîntoarcere a fiului se transformă în fericire sufocantă, o fericire insuportabilă, o fericire plină de incertitudine, iar cei doi protagonişti au nevoie de certitudini. Aşa că, mâinile care odată au şters lacrimile lui Gustav, la finalul piesei îl sufocă, înmânându-l înapoi lui Hades.

Eterna reîntoarcere de Fredrik Brattberg poate fi percepută ca o comedie neagră, dar umorul dispare în atmosfera sumbră a dialogului, iar râsul se transformă în plâns amar.

-------------------------
”Eterna reîntoarcere” oferă un model de teatru psihologic modern - Vasile Andreica, Informația zilei
http://www.informatia-zilei.ro/sm/eterna-reintoarcere-ofera-un-model-de-teatru-psihologic/