rent-a-family.srl de Andreea Tănase

Regie, design video: Diana Dragoș

Scenografie: Oana Maria Pop

Coordonare muzicală: Vlad Giurge

Lighting design: Călin Mocan

Distribuție:

Miki: Lucia Mărneanu

Yuki: Vlad Mureșan

Kimi: Anca Dogaru

Aki: Anette Marka

Sumi: Andreea Mocan

֍ ֍ ֍ ֍

Regie tehnică: Vlad Giurge
Sufleur: Yvette Princz
Sunet: Gabi Feleg
Lumini: Ioan Iluță 

֍ ֍ ֍ ֍

Premiera: 12 octombrie 2025, Sala Studio

֍ ֍ ֍ ֍

Durata spectacolului: 2h, 15 min. FĂRĂ PAUZĂ

Spectacolul include elemente care pot fi inconfortabile pentru unii spectatori – efecte vizuale intense (stroboscop), muzică la volum înalt, scene cu semi-nuditate și consum de droguri (simulat). Accesul este recomandat publicului cu vârsta de peste 16 ani.

֍ ֍ ֍ ֍

Fenomenul „family rental” - în traducere servicii de închiriere a unei familii - este unul destul de recent, fiind relatat pentru prima oară de Los Angeles Times, în 1991, care povesteşte despre activitatea emergentă a unei firme din Tokyo, confirmând existenţa serviciilor de „companie contra cost”.

Ca să înţelegem necesitatea acestui tip de serviciu trebuie să ne întoarcem în istoria recentă a Japoniei când, între anii 1950 – 1970, familia tradiţională japoneză construită după modelul ”ie” (家) – un model patriarhal centrat pe continuitatea gospodăriei, capătă noi valenţe odată cu industrializarea şi ieşirea statului de sub tipul de ”bubble economy”. Astfel, familiile japoneze cunosc o ruptură odată cu exodul tinerilor către oraşe, ceea ce afectează comunități întregi construite pe ideea tradiționalistă a familiei.

În acest context economic nou, își fac apariția și alte probleme sociale conexe. Emanciparea femeilor scade natalitatea, afectând negativ demografia țării nipone care ajunge să aibă un grad ridicat de îmbătrânire (în prezent aproximativ 29% din totalul populației are vârsta de peste 65 de ani). Însingurarea socială este un fenomen tot mai des întâlnit nu doar în rândul bătrânilor, ci și al tinerilor. Într-o societate puternic tradiționalistă ale cărei cutume sunt împământenite în educația și valorile oamenilor, nu este de mirare că presiunile sociale asociate au condus la apariția acestor tipuri de servicii.

Astfel, de la prima companie sesizată de presa occidentală în 1991 - Japan Efficiency Corp -, fenomenul cunoaște nu doar o creștere impresionantă (modelul fiind preluat de Coreea de Sud, Statele Unite și chiar de China), ci și o diversificare a tipurilor de servicii oferite: de la posibilitatea de a închiria actori amatori care să fie „partener” la evenimente, la întregi familii false, până în prezent când există servicii de ”rent a grandparent”, prieteni de închiriat, logodnică sau logodnic etc. În fapt, unele testimoniale ale angajatilor niponi care oferă astfel de servicii redau chiar cazuri în care actorii sunt de ani de zile dedicați cazurilor pe care le preiau, respectiv pretind a fi tații unor copii, ceea ce cere un adevărat angajament pe termen lung din partea tuturor celor implicați.

Spectacolul propune dezbaterea necestității unor astfel de servicii, încercând să facă o introspecție sinceră în tipologia oamenilor care ar alege să apeleze la acest gen de soluții, aducând totodată în plin plan criza relațiilor actuale, fie că vorbim de spre relații amoroase, de prietenie sau familiale.
֍ ֍ ֍ ֍

O jurnalistă din vest descoperă un fenomen social fascinant în Asia: oamenii au posibilitatea să închirieze persoane surogat pentru a îndeplini anumite roluri în viața lor.
Începând cu anii `70-`80, în Japonia au început să apară tot mai multe servicii care oferă, contra cost, timpul și compania unor pretinși membri ai familiei, prieteni, parteneri, musafiri, colegi sau colaboratori, angajați pentru a asigura adaptarea clientului la canoanele și așteptările sociale, nevoia de a păstra o fațadă a succesului, sau ca răspuns la singurătate, izolare și schimbarea dinamicilor familiale.
În anii 2000 fenomenul a devenit aproape global, cu companii de închiriere tot mai specializate în Coreea de Sud, Statele Unite, unele regiuni ale Europei si China, preluat rapid și în literatură și cinematografie.
Popularitatea subiectului deschide, în spectacol, o discuție despre dimensiunea performativă a relațiilor interumane, revelându-le ca serii de roluri asumate și negociate. Încercând să afle cine și de ce ar apela la un asemenea serviciu, rent-a-family.srl vorbește cu sinceritate despre relațiile de astăzi – fie că sunt amoroase, între părinți și copii, între colegi sau între prieteni – relații care pot deveni, la propriu, un bun de închiriat.
Diana Dragoș

֍ ֍ ֍ ֍

Andreea Tănase are studii în arhitectură și scriere dramatică, este pasionată de improv comedy, de proiecte audio-video și se implică și în proiecte de teatru independent, ca actriță amatoare. A scris nouă piese de teatru, dintre care o parte au fost montate la Cluj, București, Piatra Neamț, Oradea, Londra, și a co-scris o serie audio de tip mystery. Explorând forme diverse de expresie, a creat texte pentru scene convenționale, dar și pentru spații neobișnuite – precum un autobuz în mișcare la Timișoara – și a gândit instalații imersive dedicate drepturilor reproductive ale femeilor.
În 2022 a primit Premiul Scena.ro pentru dramaturgie.
Andreea Tănase creează și vorbește cu umor despre lucruri (uneori) serioase. 

֍ ֍ ֍ ֍

Lucia Mărneanu este actriță și artist vizual, absolventă a Facultății de Arte Plastice (2010) și a Facultății de Teatru și Film (2013), Cluj. A colaborat constant cu mediul independent – GroundFloor Group, Reactor de creație și experiment, Create.Act.Enjoy, Reciproca, ColectivA, printre altele.

A debutat cu spectacolul Parallel (r. Sinko Ferencz, Leta Popescu), pentru care a primit Premiul UNITER pentru Debut în 2014, producție prezentă la festivaluri din țară și străinătate. A jucat în spectacole precum Miracolul de la Cluj (r. David Schwartz) sau Copilul tuturor (text, regie și interpretare proprie), rol pentru care a primit premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Bucharest Fringe 2024.

A activat și în film, fiind selectată în programul „10 pentru film” la TIFF 2014 și jucând în scurtmetrajul Tatăl nostru (r. Sergiu Lupșe) și în lungmetrajul Dracula (r. Radu Jude, 2024). Experiența ei artistică îmbină actoria cu desenul, instalația și performance-ul, având numeroase rezidențe și expoziții în țară și în străinătate.
֍ ֍ ֍ ֍

Oana Maria Pop este artist vizual, stabilită în Cluj-Napoca. Practica sa investighează relația dintre om și mediul înconjurător și modul în care acestea se influențează reciproc, lucrând preponderent în tehnică mixtă: ulei și acrilic pe pânză, silicon industrial și fotografie.

În ultimii ani, Oana și-a orientat cercetarea artistică spre reprezentarea femeilor în artă și societate, explorând și contestând narațiunile predominante legate de miturile violului, violența domestică și diverse forme de abuz împotriva femeilor și fetelor.
În 2023, a fost unul dintre cei 12 artiști selectați pentru o rezidență oferită de muzeul Urban Nation și fundația Berliner Leben din Berlin, unde a lucrat pe tema lingvisticii media, cu accent pe utilizarea vocii active și pasive în articole despre femicid.
Lucrările sale au fost prezentate atât în țară, cât și în străinătate, în spații precum: Centrul de Cultură Urbană (Cluj-Napoca), Muzeul Național de Artă Contemporană (București), Kunsthalle Bega (Timișoara), Galeria Galateca (București), Galeria Iaga (Cluj-Napoca), Urban Nation Project Space Gallery (Berlin), Institutul Cultural Român (Berlin), Flux.I.bell.Structures (Berlin), Kunstnernes Hus (Oslo) și Booming Contemporary (Lieu City, Italia).
Aceasta este a doua colaborare a Oanei Maria Pop cu Trupa „Mihai Raicu”, după spectacolul POATE VISEZI (r. Diana Dragoș), realizat în stagiunea trecută.
֍ ֍ ֍ ֍